Energie

În anii 2025 și 2026, peisajul energetic va fi marcat de un contrast între oferta excesivă de petrol, o piață a gazelor naturale în curs de stabilizare și creșterea continuă a energiilor regenerabile.

Piața petrolului intră într-o fază de supraproducție. Ridicarea treptată a restricțiilor OPEC+ în 2025, combinată cu creșterea volumelor de extracție din Brazilia, Guyana, Canada și Statele Unite, va genera un surplus semnificativ de ofertă. Această dinamică va depăși cererea, într-un context caracterizat de o creștere economică globală moderată, de progresul tranziției energetice și de un consum mai puțin viguros în China. Ca urmare, prețul mediu al țițeiului Brent se va situa în jur de 68 USD în 2025, cu aproximativ 12 USD mai puțin decât în 2024. În contextul unei oferte abundente, Coface se așteaptă ca acesta să se tranzacționeze la un preț mediu de aproximativ 60 USD în 2026.

Piața mondială a gazelor naturale se stabilizează treptat: cererea rămâne moderată, prețurile sunt mai puțin volatile, iar Europa își asigură mai bine aprovizionarea grație GNL-ului. În 2026, această normalizare ar trebui să se consolideze odată cu punerea în funcțiune a noilor capacități de lichefiere din Statele Unite, Qatar și Canada, oferind mai multă flexibilitate și contribuind la stabilizarea prețurilor pe termen lung.

Energiile regenerabile continuă să crească, dominate de energia solară și eoliană, și se preconizează că vor depăși cărbunele în producția globală de energie electrică până în 2026. Asia, condusă de China, rămâne forța motrice din spatele acestei creșteri, datorită rolului său în producția de tehnologii ecologice și controlului asupra lanțurilor de aprovizionare cu metale critice. În Europa, dinamica investițiilor rămâne puternică, susținută de planul REPowerEU. În Statele Unite, creșterea rămâne robustă, dar mediul politic și de reglementare generează o incertitudine sporită, în special în ceea ce privește modificările stimulentelor federale și ale condițiilor de acces pe piață.

Oferta abundentă de petrol, creștere moderată a cererii

Ca urmare, acest lucru a întârziat în mod continuu redresarea activității din sectorul construcțiilor. Construcțiile rezidențiale și comerciale continuă să fie limitate de condițiile de creditare restrictive, de incertitudinea ridicată și de apetitul redus al investitorilor. Infrastructura, lucrările publice și ingineria civilă continuă însă să reprezinte o sursă crucială de reziliență. Investițiile în aceste segmente sunt susținute de patru factori structurali puternici care remodelează cererea din sectorul construcțiilor la nivel mondial: decarbonizarea, în special în Europa, digitalizarea, mai ales în SUA, decuplarea economică și eforturile de a obține o mai mare suveranitate industrială în marile economii, precum și creșterea cheltuielilor pentru apărare. Împreună, aceste forțe susțin portofoliile de proiecte chiar și în contextul în care motoarele ciclice tradiționale ale sectorului construcțiilor continuă să fie supuse unor presiuni.

Creșterea ofertei globale de GNL remodelează piețele de gaze

Spre deosebire de iernile de după 2022, când Europa a reușit să-și refacă stocurile de gaze la niveluri apropiate de 95–100%, continentul intră în iarna 2025–2026 cu niveluri semnificativ mai scăzute: 83% în medie și 79% în Europa de Nord-Vest. În ciuda acestor stocuri la niveluri istorice scăzute, prețurile gazelor naturale din Europa au rămas remarcabil de stabile. Această slăbiciune (relativă) persistentă a pieței poate fi explicată în primul rând prin factorul dominant care redefinește în prezent echilibrul global al gazelor naturale: creșterea rapidă a ofertei globale de GNL. În special, abundența GNL-ului din SUA, disponibil în mod flexibil și în volume tot mai mari, reduce automat importanța strategică a stocurilor europene. Statele Unite se impun ca centru de stocare de facto, furnizor-cheie și punct de referință al prețurilor pentru piața mondială a gazelor naturale, ceea ce reduce sensibilitatea Europei la propriile niveluri de stocuri. Pe lângă Statele Unite, se preconizează că capacitatea de lichefiere va crește semnificativ la nivel mondial, în special în Canada și Qatar.

Într-un context în care se preconizează că cererea europeană (ajustată sezonier) va rămâne, în linii mari, stabilă, extinderea ofertei globale de GNL va contribui la stabilizarea prețurilor TTF. Se preconizează că acestea vor rămâne cu mult sub nivelul maxim atins în 2022, când prețurile au depășit, în medie, 120 EUR/MWh. Cu toate acestea, prețurile nu vor reveni la nivelurile înregistrate în perioada 2018–2019, care se situau în jurul valorii de 15–20 EUR/MWh. Având în vedere că prețul mediu TTF se va stabiliza la aproximativ 28–30 EUR/MWh în 2026, acest lucru ar reflecta o piață mai relaxată, care rămâne totuși, din punct de vedere structural, mai scumpă decât înainte de criza energetică.

Creșterea ofertei globale de gaze va duce la o moderare a prețurilor, dar va exista o excepție în Statele Unite. Prețul Henry Hub ar putea crește ușor, rămânând totuși mai scăzut decât orice alt preț regional. Această creștere relativă se datorează nivelurilor mai scăzute ale stocurilor, o consecință directă a expansiunii rapide a exporturilor de GNL din SUA, care absorb o pondere tot mai mare din producția internă. În acest context, se preconizează că diferența dintre TTF și Henry Hub va continua să se reducă în 2026, după ce, la sfârșitul anului 2025, va atinge cel mai scăzut nivel de la criza energetică din 2022. Cu toate acestea, Statele Unite vor rămâne într-o poziție competitivă favorabilă.

Dincolo de Europa și Statele Unite, piețele de gaze vor continua să fie dominate în 2026 de Asia, care va rămâne principala sursă a cererii globale. Consumul din această regiune va crește moderat, impulsionat de India și Asia de Sud-Est, în timp ce China va înregistra o creștere mai moderată. Abundența de GNL disponibilă la nivel mondial ar trebui să mențină prețurile asiatice (JKM) la niveluri moderate, cu mult sub tensiunile observate în 2022, deși va persista o primă asiatică din cauza concurenței dintre cumpărători pentru asigurarea încărcăturilor.

Expansiunea energiilor regenerabile va fi impulsionată de energia solară

În 2026, energiile regenerabile își vor continua expansiunea puternică. Energia solară va înregistra cea mai semnificativă creștere, urmată de energia eoliană. Deși energiile regenerabile au reprezentat doar 14,6% din mixul energetic primar în 2024, se preconizează că ponderea acestora în producția de energie electrică (32%) va depăși cea a cărbunelui până în 2026. Cu toate acestea, această creștere va evidenția provocările tot mai mari asociate integrării energiilor regenerabile în sistemele electrice.

Disparitățile regionale vor rămâne pronunțate. Asia va rămâne principalul motor al creșterii, condusă de China — care va reprezenta mai mult de jumătate din capacitățile adăugate la nivel global — și de India, unde expansiunea se accelerează. Europa va continua să-și mărească capacitatea, dar progresul său va fi împiedicat de blocajele din rețea, întârzierile administrative, costurile ridicate de finanțare și dificultățile de integrare. În Statele Unite, dinamica rămâne puternică datorită Legii privind reducerea inflației, dar este subminată de un mediu de reglementare mai incert: posibile modificări ale anumitor credite fiscale, restricții mai stricte la import, dificultăți întâmpinate de mai multe proiecte eoliene offshore și proceduri de autorizare mai stricte pe terenurile federale. În economiile emergente din afara Asiei, creșterea va rămâne mai inegală, adesea limitată de accesul la finanțare și de infrastructura slabă de energie electrică.

Variabilitatea ofertei de energie solară și eoliană va spori nevoia de flexibilitate, stocare și consolidare a rețelei, în timp ce multiplicarea episoadelor de supraproducție va necesita o gestionare mai precisă a echilibrării și a interconexiunilor. În același timp, electrificarea sectoarelor de utilizare — încălzire, transport, industrie — va necesita investiții masive în infrastructură. Viitorul energiilor regenerabile va depinde, așadar, atât de capacitatea de a integra această producție, cât și de adăugarea de noi capacități.

Riscurile legate de lanțurile de aprovizionare vor rămâne ridicate. China domină producția de module solare, componente intermediare și echipamente-cheie, precum și extracția și, mai ales, rafinarea pământurilor rare, care sunt esențiale pentru turbinele eoliene. Această concentrare expune sectorul la vulnerabilități geopolitice și industriale.

În ciuda creșterii puternice a numărului de instalații, marjele producătorilor de echipamente rămân sub presiune. Potrivit AIE, prețurile produselor fotovoltaice din China au scăzut cu peste 60 % începând cu 2023, reducând marjele la aproximativ 10 % și generând pierderi cumulate de aproximativ 5 miliarde USD de la începutul anului 2024. În sectorul energiei eoliene, producătorii din afara Chinei au înregistrat, de asemenea, pierderi de aproximativ 1,2 miliarde USD anul trecut, ceea ce reflectă un context caracterizat de costuri ridicate și tensiuni persistente în lanțul de aprovizionare.