Mali

Creștere economică rezilientă, în ciuda provocărilor din sectorul minier și din domeniul securității

Creșterea economică a încetinit semnificativ în 2025 din cauza deteriorării situației de securitate. Alături de întreruperile în aprovizionarea cu combustibil și de impactul asupra producției de energie electrică, acest lucru a contribuit la prăbușirea sectorului minier aurifer în 2025 (-23% în volum, față de aceeași perioadă a anului precedent). Acest regres a împiedicat Mali să profite pe deplin de creșterea prețurilor mondiale la aur. Sectorul a fost, de asemenea, afectat de dispute fiscale de la reforma codului minier din 2023, care permite statului să dețină 30% din proiectele miniere, față de 20% anterior. După ce disputa fiscală dintre stat și grupul minier canadian Barrick a dus la oprirea producției la mina de aur Loulo-Gounkoto (cea mai mare mină din țară, reprezentând 35% din producția națională) în ianuarie 2025, părțile au anunțat o înțelegere financiară în noiembrie, sugerând o reluare completă a operațiunilor în primul trimestru al anului 2026. Cu toate acestea, autorizația de exploatare pentru unul dintre cele două situri ale minei urmează să expire în februarie 2026. Sectorul terțiar (în special telecomunicațiile) și agricultura alimentară s-au dovedit rezistente, compensând o ușoară scădere a recoltei de bumbac din perioada 2024-2025, ca urmare a inundațiilor din 2024.

Se preconizează o revenire a creșterii economice în 2026, stimulată de redresarea producției de aur și de boom-ul extracției de litiu, odată cu deschiderea unei a doua mine la Bougouni în 2025, după deschiderea minei de la Goulamina în anul precedent. Ambele mine sunt exploatate de grupuri chineze, respectiv Hainan Mining și Ganfeng. Cu toate acestea, întreruperile de curent vor continua să afecteze activitatea, alături de costul ridicat al energiei electrice (cel mai ridicat din regiune, la 130 de franci CFA/kWh) și de situația financiară fragilă a companiei Électricité du Mali (EDM). Situația de securitate precară exercită, de asemenea, o presiune semnificativă asupra aprovizionării cu petrol (petrolul reprezintă 60 % din mixul energetic național). În plus, se preconizează că recolta de bumbac din 2025-2026 va înregistra o scădere bruscă (-34 % în volum), după un an marcat de precipitații insuficiente. Inflația, care a încetinit deja în 2025, se preconizează că va scădea și mai mult în 2026 datorită prețurilor mai mici la alimente și energie. În ciuda prețurilor reglementate, provocările legate de aprovizionarea cu combustibil reprezintă totuși un risc inflaționist pe piața paralelă.

Mali s-a retras din ECOWAS în 2025, dar este în continuare membru al Uniunii Economice și Monetare a Africii de Vest (UEMOA). În ciuda ostilității oficiale față de sistemul monetar al Africii de Vest, o ieșire din Uniune rămâne extrem de improbabilă. Mali continuă să se bazeze pe piața regională pentru finanțare și beneficiază de stabilitatea monetară asigurată de francul CFA. Guvernul a negat recent orice plan de introducere a unei monede comune pentru Alianța Statelor din Sahel (AES). Diferența dintre ratele de politică monetară ale BCE și BCEAO (2% și, respectiv, 3,25%) susține refacerea rezervelor valutare regionale și creează spațiu pentru relaxarea monetară, în timp ce se preconizează că inflația regională va scădea cu mult sub ținta de 3% începând cu 2025. Prin urmare, o reducere cu 25 de puncte de bază a ratelor BCEAO pare probabilă în 2026.

Deficit bugetar mai redus, dar situația depinde de finanțarea regională

În urma creșterii deficitului public din 2025, proiectul de lege privind bugetul pentru 2026 prevede o consolidare fiscală axată pe reducerea cheltuielilor curente, în special prin înghețarea costurilor salariale, dar și prin neprelungirea cheltuielilor militare excepționale angajate în 2025 (-15% față de aceeași perioadă a anului precedent) legate de achizițiile de echipamente. Pe partea veniturilor, Mali va beneficia de redresarea producției de aur și de o creștere a veniturilor fiscale din acest sector datorită noului cod minier, care este acum aplicat de toți producătorii. Rata datoriei a scăzut ușor în 2025, iar tendința va continua în 2026 datorită creșterii dinamice. Cu toate acestea, riscul de lichiditate este ridicat. Majoritatea datoriei publice (58%) este denominată în franci CFA, ceea ce evidențiază dependența țării de băncile naționale și de piața financiară a UEMOA. Datoria este constituită în principal din obligațiuni cu costuri ridicate (9,5% pentru OAT-urile pe 3 ani în decembrie 2025), cu scadențe pe termen scurt și mediu. În 2026, scadențele totale se vor ridica la 1.400 miliarde CFAF (10% din PIB), datorate în principal creditorilor interni. Concentrarea scadențelor (62 % în mai puțin de trei ani) prezintă un risc de refinanțare care ar putea agrava restanțele deja considerabile față de creditorii interni (2,5 % din PIB, comparativ cu 0,7 % față de creditorii externi). Datoria publică extraregională (27 % din PIB) prezintă un risc mai redus. Aceasta beneficiază de scadențe mai lungi și de condiții preferențiale, întrucât două treimi din aceasta sunt deținute de FMI și de Fondul African de Dezvoltare (FAD). În urma inundațiilor din 2024, FMI a acordat 129 de milioane de dolari și a instituit un Program monitorizat de personal (SMP).

Deficitul de cont curent s-a adâncit ușor în 2025 din cauza unei creșteri accentuate a importurilor și a unei reduceri a ajutorului din partea SUA (-50% din totalul ajutorului față de aceeași perioadă a anului precedent). În 2026, acesta ar trebui să se îmbunătățească, impulsionat de o contracție a deficitului comercial. Va beneficia de redresarea producției de aur și de îmbunătățirea termenilor de schimb, în special de prețurile mai mici la energie și alimente (40%, respectiv 10% din importuri). Cu toate acestea, dificultățile logistice vor persista, iar costul transportului și al asigurărilor (70% din serviciile importate) va continua să afecteze puternic contul curent. Remitențele expatriaților vor compensa repatrierea profiturilor de către companiile străine, care sunt în scădere în sectorul minier din cauza noii legislații. Este puțin probabil ca disputele fiscale și insecuritatea să descurajeze investițiile în acest sector, întrucât potențialul resurselor de aur rămâne semnificativ, în timp ce prețurile sunt de așteptat să se mențină la un nivel ridicat în 2026. Investițiile străine directe (ISD) și fluxurile de credit regionale din cadrul UEMOA vor finanța cea mai mare parte a deficitului balanței de plăți.

Generalul Assimi Goïta, care a condus regimul militar instaurat după loviturile de stat din 2020 și 2021, și-a consolidat și mai mult puterea în 2025. Revenirea la ordinea constituțională, planificată inițial pentru martie 2024, a fost amânată pe termen nelimitat, iar partidele politice au fost dizolvate în mai 2025. În iulie, Consiliul Național de Tranziție (CNT) — un organism legislativ numit prin decret — i-a acordat un mandat de cinci ani cu reînnoiri nelimitate, ceea ce face ca alegerile să fie puțin probabile pe termen mediu. Dincolo de insurgența islamistă, principala amenințare la adresa regimului provine din partea armatei: represiunea împotriva disidenților și eșecul statului de a asigura securitatea au scos la iveală rivalitățile interne. O lovitură de stat eșuată în august 2025, urmată de arestarea mai multor ofițeri de rang înalt, inclusiv a doi generali, evidențiază tensiunile crescânde din cadrul regimului.

Situația de securitate s-a înrăutățit în 2025. Ciocnirile cu militanții jihadiști din cadrul Grupului pentru Susținerea Islamului și a Musulmanilor (JNIM) s-au extins în sudul și vestul țării. Aceste regiuni, care anterior fuseseră relativ ferite de incursiuni, constituie inima economică a națiunii. Regiunea Sikasso din sud și regiunea Kayes din vest găzduiesc majoritatea minelor de aur ale țării (31 % și, respectiv, 65 % din producție), precum și principalul său potențial agricol. De asemenea, acestea sunt traversate de principalele coridoare rutiere care leagă Bamako de porturile din Senegal și Coasta de Fildeș, prin care tranzitează cea mai mare parte a comerțului. Intensificarea atacurilor de-a lungul acestor rute a dus la o blocadă parțială a capitalei în septembrie 2025, când insurgenții au vizat aprovizionarea cu combustibil a acesteia. Deși presiunea s-a atenuat după luna decembrie, aceste rute au continuat să fie ținta unor atacuri în februarie 2026. Numărul victimelor conflictului a rămas stabil în 2025 (între 2.000 și 3.000 de decese) datorită scăderii numărului de atacuri în regiunile centrale și nordice. Cu toate acestea, aceste zone sunt departe de a fi stabile. La nivel național, numărul răpirilor de cetățeni străini a crescut brusc (30 în 2025, comparativ cu 7 între 2022 și 2024), la fel ca și atacurile asupra băncilor și a siturilor industriale, în timp ce JNIM a încercat să-și consolideze baza teritorială și financiară. Statul Islamic din Sahel, activ în zona tri-frontalieră, a efectuat, de asemenea, atacuri sporadice. În 2026, se preconizează că conflictul se va înrădăcina în zonele în care JNIM a avansat, iar o stabilizare rapidă a zonei pare puțin probabilă, în ciuda livrărilor pe scară largă de echipament militar rusesc și turc din ianuarie 2026. Supraîncărcarea armatei maliene și a grupurilor militare sau paramilitare aliate acesteia (forțele ruse, milițiile Dozo), alături de abuzurile de care sunt acuzate, subminează și mai mult credibilitatea juntei în zonele rurale. În nordul saharian, mișcarea de independență a tuaregilor se află în proces de reorganizare de când Forțele Armate din Mali (FAMa) au recucerit Kidal la sfârșitul anului 2023. Deși conflictul s-a potolit temporar, ostilitățile s-ar putea relua rapid.

La nivel regional, cooperarea cu Nigerul și Burkina Faso în cadrul Alianței Statelor din Sahel (AES) s-a consolidat, odată cu anunțul din decembrie 2025 privind crearea unei forțe militare de 5.000 de soldați, a unei bănci de dezvoltare și a unor instituții media comune. Retragerea celor trei țări din ECOWAS a intrat în vigoare în ianuarie 2025 și a fost urmată de anunțul intenției lor de a părăsi Curtea Penală Internațională (CPI). Aprovizionarea cu petrol din Niger, importat la tarife preferențiale, joacă un rol esențial pentru securitatea energetică a Maliului, întrucât aprovizionarea sa tradițională de pe coastă a fost întreruptă. În schimb, relațiile cu ECOWAS rămân tensionate, în ciuda încercărilor de normalizare a relațiilor după ridicarea oficială a sancțiunilor împotriva Mali de către Curtea UEMOA în ianuarie 2026. Sancțiunile nu mai fuseseră aplicate din iunie 2022. În încercarea de a reduce dependența comercială de Senegal și Coasta de Fildeș, Mali a obținut facilități logistice în portul guinean Conakry. Anul 2025 a fost marcat, de asemenea, de o deteriorare a relațiilor cu Algeria, acuzată că adăpostește personalități ale opoziției, și au avut loc ciocniri la frontieră. Extinderea conflictului spre sud — prin incursiuni, recrutarea de combatanți, fluxuri de refugiați și atacuri — este susceptibilă să alimenteze tensiunile regionale, determinând Coasta de Fildeș să anunțe întărirea controalelor la frontieră. Pe plan internațional, legăturile cu Rusia, stabilite după expulzarea forțelor franceze și ale ONU în 2022, continuă să se aprofundeze prin intermediul Corpului African (fostul Wagner), care joacă un rol-cheie în aparatul militar al Maliului. Îngrijorate de extinderea jihadismului, Statele Unite depun eforturi pentru a restabili dialogul cu autoritățile maliene

Ultima actualizare: februarie 2026