Rwanda

Creștere economică rezilientă în ciuda șocului inflaționist

După ce va atinge un nivel maxim în 2025, creșterea economică va încetini în 2026 din cauza creșterii prețurilor la petrol, a înăspririi politicii monetare și a performanțelor agricole mai slabe. Cu toate acestea, se preconizează că creșterea va rămâne robustă și ar trebui să se accelereze din nou în 2027, impulsionată de investițiile continue în infrastructură și de dinamismul sectorului serviciilor. Sectorul serviciilor (52 % din PIB în 2025) este principalul motor al creșterii, în special în ceea ce privește tehnologiile informației și comunicațiilor (+22 % în 2025), transporturilor (care reprezintă aproximativ 40 % din locurile de muncă create în 2025) și turismului de afaceri, unde un număr semnificativ de clienți sosesc pe cale rutieră din țările vecine. Extinderea companiei RwandAir și a noului Aeroport Internațional din Kigali vizează dezvoltarea unui nod regional pentru promovarea investițiilor străine directe și a turismului. Se preconizează că prima fază a aeroportului va deveni operațională până la sfârșitul anului 2027, ceea ce îi va permite să gestioneze aproximativ 8 milioane de pasageri pe an, adică dublul capacității aeroportului actual.

Agricultura reprezintă o pondere semnificativă din PIB (15 %), din ocuparea forței de muncă (39 %) și din totalul exporturilor (40 %, din care 13 % reprezintă cafeaua și 12 % ceaiul). După inundațiile severe din 2023-2024, care au afectat randamentele, producția agricolă și-a revenit în 2025 (+5%) și a continuat să crească în prima jumătate a anului 2026 (+7% în ceea ce privește valoarea adăugată în primul trimestru). Perspectivele pentru agricultură rămân favorabile pentru restul anului, dar sunt vulnerabile la fenomenul El Niño, care se preconizează că va avea loc începând cu sfârșitul anului 2026. Prin urmare, randamentele ar putea fi dezamăgitoare în 2027. Între timp, sectorul secundar se extinde rapid, fiind preconizată o creștere de 13% în 2026. Sectorul construcțiilor este impulsionat de proiecte majore de infrastructură, precum noul aeroport (o investiție de 2,6 miliarde USD) și programul amplu de modernizare și extindere a rețelei rutiere. În plus, activitățile din sectorul prelucrător (prelucrarea alimentelor, textile, materiale de construcții și materiale plastice) sunt sprijinite de guvern prin intermediul programului „Manufacture and Build to Recover”, în vigoare din 2022. Guvernul se concentrează, de asemenea, pe minerale, precum litiul, pentru care sunt planificate mai multe proiecte de explorare, extracția fiind încă realizată în mare parte la scară mică. În cele din urmă, ascensiunea sectorului tehnologic continuă odată cu crearea unei Agenții Naționale pentru Inteligență Artificială și dezvoltarea unei rețele 5G extinse în parteneriat cu China.

Se preconizează că cererea internă va rămâne principalul motor al creșterii economice în perioada 2026–2027. Gospodăriile joacă un rol dominant în economie, consumul acestora reprezentând 72 % din PIB în primul trimestru al anului 2026, comparativ cu 14 % pentru consumul public. Consumul privat ar putea fi însă afectat pe termen scurt de creșterea bruscă a inflației în 2026, deși subvențiile pentru energie și îngrășăminte vor atenua parțial impactul. Presiunile inflaționiste decurg din mai mulți factori care au apărut începând cu anul 2025: creșterea accizelor la combustibili, majorarea prețurilor reglementate (electricitate, asistență medicală), recoltele mai slabe, războiul din Orientul Mijlociu, cu șocul petrolier și perturbările în transporturi care au rezultat din acesta, precum și deprecierea francului rwandez. Se preconizează că inflația va reveni la niveluri mai ușor de gestionat începând cu 2027, convergând către ținta de 5 %. Pentru a limita efectele de a doua rundă, Banca Națională a majorat rata dobânzii de referință în februarie 2026, de la 6,75% la 7,25%, și din nou în mai 2026, ajungând la 8,25%.

Adâncirea dublei deficite

Bugetul guvernului pentru exercițiul financiar 2026-2027 indică o expansiune mai moderată decât cea înregistrată în 2025-2026, pe fondul deteriorării mediului macroeconomic între cele două exerciții financiare, ca urmare a creșterii inflației și a încetinirii economice asociate conflictului din Orientul Mijlociu. Deficitul, de peste 5%, s-a adâncit începând cu perioada 2025-2026, înainte de a înregistra o ușoară îmbunătățire în 2026-2027. Investițiile publice majore reprezintă cauza principală a creșterii deficitului, și anume construirea unui nou aeroport (40 % guvern, 60 % Qatar Airways) și dezvoltarea RwandAir (51 % guvern și 49 % Qatar Airways). La acestea se adaugă reformele sistemului de pensii, care implică creșterea contribuțiilor angajatorilor (inclusiv a cotei guvernului) de la 6% la 12%, precum și creșterea cheltuielilor militare și a subvențiilor. Pentru a reduce treptat deficitul bugetar, guvernul a lansat o strategie de consolidare fiscală treptată în perioada 2025-2026, care a fost continuată în perioada 2026-2027. Pe de o parte, se preconizează o creștere durabilă a veniturilor odată cu introducerea mai multor taxe începând cu 2025: TVA pentru telefoanele mobile, anumite echipamente TIC și combustibil, majorări ale accizelor la jocurile de noroc, țigări și bere, precum și o taxă de turism și o taxă de mediu. Extinderea bazei de impozitare trebuie susținută prin intensificarea facturării electronice și aplicarea unor controale mai stricte. În același timp, consolidarea fiscală se bazează pe un control mai bun al cheltuielilor (care vor scădea de la 15,3 % din PIB în perioada 2025-2026 la 15,1 % în perioada 2026-2027), prin reduceri ale cheltuielilor de funcționare, stabilirea priorităților în materie de investiții publice și o supraveghere mai strictă a proiectelor finanțate din resurse externe. Se preconizează că programul, însoțit de Facilitatea de credit extinsă pe 38 de luni în valoare de 250 de milioane USD, semnată cu FMI în iunie 2026, va sprijini eforturile de consolidare fiscală.

În ciuda deficitului, se preconizează că ponderea datoriei publice în PIB va rămâne, în linii mari, stabilă între 2026 și 2027, susținută de o creștere economică puternică și de eforturile de consolidare fiscală. În plus, structura datoriei publice atenuează riscurile de refinanțare și de lichiditate: datoria publică externă reprezintă 59,3 % din PIB și peste 80 % din datoria publică totală. Cu toate acestea, costurile serviciului datoriei rămân ridicate, la 7,2 % din PIB, din care 2,3 % reprezintă plăți de dobânzi. Aproape întreaga datorie a fost contractată de la creditori multilaterali (în principal FMI, Banca Mondială și Banca Africană de Dezvoltare) și creditori bilaterali în condiții preferențiale, cu scadențe lungi (în medie 19 ani) și rate scăzute ale dobânzii. Pentru a-și diversifica sursele de finanțare, Rwanda încearcă să-și dezvolte piața internă a obligațiunilor, ai cărei principali deținători sunt băncile comerciale și Consiliul de Securitate Socială din Rwanda (RSSB).

Deficitul mare de cont curent este determinat de un deficit comercial structural (-14,5 % din PIB în 2025): importurile depășesc cu mult exporturile, ridicându-se la 1,3 miliarde USD, respectiv 0,4 miliarde USD în primul trimestru al anului 2026. Nivelul ridicat al importurilor se explică în mare parte prin construcția noului aeroport și achiziționarea de aeronave noi, la care se adaugă costurile mai mari cu energia și transportul. Deficitul comercial este parțial compensat de încasările din servicii, deși acestea sunt la rândul lor afectate de importurile de servicii legate de proiectele majore de infrastructură, precum și de remitențele rwandezilor care trăiesc în străinătate. Pentru a-și finanța deficitul de cont curent, Rwanda mizează pe o creștere semnificativă a investițiilor străine directe (ISD), care se estimează că vor ajunge la 1,07 miliarde USD în 2026, în principal în legătură cu noul Aeroport Internațional Kigali și cu RwandAir.

Stabilitate internă într-un context regional tensionat

Paul Kagame, care conduce țara din 2000, a fost, așa cum era de așteptat, reales pe 15 iulie 2024 cu peste 99% din voturi. Deși este acuzat în mod regulat că subminează libertățile democratice prin măsuri de supraveghere și arestarea frecventă a personalităților din opoziție, i se recunoaște totodată meritul de a fi restabilit pacea civilă, de a fi asigurat stabilitatea politică, de a fi redus semnificativ sărăcia (43% în 2023, față de 75% în 2000) și de a fi combătut corupția.

La nivel regional, Rwanda duce o politică externă activă, caracterizată de intervenții determinate de considerente de securitate, diplomatice și economice. În estul RDC, Rwanda este implicată în conflictul din Kivu prin sprijinul acordat grupării M23, o grupare rebelă armată care se prezintă drept apărătoare a tutsi-lor congolezi, precum și prin prezența trupelor sale, fapt documentat de ONU, dar negat de Kigali. Potrivit autorităților rwandeze, această intervenție este motivată de preocupări de securitate, și anume neutralizarea FDLR (o miliție hutu care a fugit din țară în urma genocidului din 1994 împotriva tutsișilor și s-a refugiat în estul Zairului). De asemenea, aceasta este determinată de rivalitatea cu Uganda și Burundi, ambele țări menținând o prezență militară în zonă. În cele din urmă, intervenția urmărește să asigure accesul la minerale strategice precum coltanul, aurul și cobaltul. Acordul de pace semnat cu RDC la 5 decembrie 2025 sub auspiciile SUA și Qatarului prevede retragerea trupelor rwandeze, neutralizarea FDLR și cooperarea trilaterală în domeniul mineritului între RDC, Rwanda și SUA. Între timp, în februarie 2026, RDC și M23 au semnat un acord-cadru privind punerea în aplicare și monitorizarea încetării focului prevăzute în acordul-cadru din noiembrie 2025. La 15 iulie 2026, cu mult după termenul de 90 de zile stabilit în acord pentru retragerea trupelor rwandeze, nu se observaseră schimbări semnificative. Luptele au continuat în mai multe locații din Kivu de Sud. Cu toate acestea, având în vedere nivelul de implicare internațională, o escaladare către un conflict militar deschis între cele două țări pare puțin probabilă.

Relațiile dintre Rwanda și țările occidentale s-au deteriorat ca urmare a conflictului din RDC. Deși Uniunea Europeană rămâne un partener economic și diplomatic important, aceasta a impus, în martie 2025, sancțiuni asupra mai multor persoane implicate în conflict, precum și asupra principalei rafinării de aur a țării. Mai recent, UE a anunțat că nu va plăti suma planificată de 20 de milioane de euro ca sprijin pentru Forțele de Apărare din Rwanda (RDF), care sunt desfășurate în Mozambic împotriva jihadiștilor islamiști legați de guvern. La începutul anului 2026, SUA au urmat acest exemplu, impunând sancțiuni asupra RDF, a patru ofițeri militari de rang înalt și asupra aceleiași rafinării.

Ultima actualizare: iulie 2026