Armenia

Creșterea economică rămâne foarte puternică, dar se încetinește

După o creștere remarcabil de puternică începând cu 2022, se preconizează că economia Armeniei va rămâne foarte robustă în 2026, deși într-un ritm mai moderat. Tendința de normalizare reflectă dispariția treptată a fluxurilor excepționale de migrație din Rusia în urma războiului din Ucraina, precum și ajustarea activităților de reexport care au susținut puternic activitatea economică. În 2025, scăderea exporturilor și a producției industriale — determinată în special de închiderea completă, în luna martie, a unui canal care permitea reexportul de aur rusesc, în ciuda faptului că acesta se afla sub sancțiuni internaționale încă din 2022 — a evidențiat dependența anumitor segmente de aceste fluxuri. În acest context, creșterea economică se bazează din ce în ce mai mult pe factori interni. Activitatea economică va continua să fie susținută de sectorul construcțiilor, care a înregistrat o expansiune excepțională în 2025 (+20 %), susținută de un nivel ridicat al investițiilor publice, în special în proiecte de infrastructură finanțate de instituții financiare internaționale (FMI și UE). Segmentele cu valoare adăugată mai mare, precum TIC (8 % din PIB) și serviciile financiare, rămân bine orientate și vor continua să contribuie la transformarea modelului economic. Investițiile private rămân mai inegale și limitate de condiții de finanțare încă restrictive, rata dobânzii de politică monetară fiind menținută la 5% în aprilie 2026, dar investițiile totale rămân la un nivel ridicat datorită sprijinului public și finanțării externe din surse ruse, asiatice și europene.

Consumul gospodăriilor (67% din PIB) va rămâne principalul motor al activității economice, susținut de creșterea continuă a salariilor reale (+6% anualan în primele luni ale anului 2026) și de îmbunătățirea pieței muncii, rata șomajului scăzând de la 15% la începutul anului 2025 la aproape 12% la începutul anului 2026. Cu toate acestea, acest elan este din ce în ce mai mult limitat de revenirea inflației (4,6% în martie 2026), determinată în principal de prețurile alimentelor și care depășește în prezent intervalul țintă al Băncii Centrale a Armeniei (2–4%). Această situație este agravată de un context extern mai puțin favorabil: creșterea prețurilor la energie pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și faptul că prețul țițeiului Brent a depășit din nou pragul de 100 USD pe baril ar putea intensifica presiunile inflaționiste și ar putea afecta puterea de cumpărare a gospodăriilor în a doua jumătate a anului. În același timp, apar deficite de forță de muncă în sectoarele cu creștere rapidă, în special în construcții, ceea ce alimentează presiunile salariale și scoate la iveală constrângerile de capacitate. În acest context, creșterea economică va depinde într-o măsură tot mai mare de factorii interni și va fi din ce în ce mai expusă constrângerilor interne.

Deficitele gemene vor rămâne ridicate

La fel ca în 2025, se preconizează că bugetul va rămâne deficitar în 2026. Această traiectorie reflectă continuarea orientării fiscale expansioniste, determinată atât de contextul electoral, cât și de creșterea cheltuielilor sociale, în special cele legate de găzduirea a peste 100 000 de refugiați din Nagorno-Karabah începând din 2023. Cheltuielile cu investițiile publice vor continua, de asemenea, să crească, în special în domeniul infrastructurii de transport și al rețelei rutiere, cu sprijinul instituțiilor financiare internaționale (IFI). Bugetul pentru 2026 (+5 % față de 2025) confirmă această tendință, cu cheltuieli mai mari în domeniul sănătății și introducerea unui sistem universal de asigurări de sănătate, în timp ce se preconizează că cheltuielile pentru apărare vor scădea cu aproximativ 15 %, după ce au atins deja aproximativ 6 % din PIB. În ceea ce privește veniturile, se are în vedere o ajustare în sensul creșterii cotei TVA (care se situează în prezent la 20 %) pentru a lărgi baza de impozitare, deși momentul aplicării acesteia rămâne incert. Finanțarea va continua să se bazeze pe resurse interne și pe sprijinul IFI (UE, FMI, BERD), ceea ce contribuie la limitarea riscurilor pe termen scurt. În acest context, se preconizează că datoria publică — încă relativ scăzută — va continua să crească într-un ritm moderat, având o structură în mare parte concesională (aproximativ 80 %), ceea ce atenuează riscurile de refinanțare.

Se preconizează că balanța de cont curent va rămâne deficitară în 2026, și chiar mai pronunțat decât în 2025. Ajustarea exporturilor ca urmare a închiderii canalelor de reexport (în special pentru aur) afectează dinamica comerțului, în timp ce baza de export rămâne concentrată pe produse cu valoare adăugată redusă (diamante, metale, produse agricole). Rusia rămâne principalul partener comercial (peste 40% din comerțul total și aproape 90% din exporturile agricole), menținând un nivel ridicat de dependență, chiar dacă unele fluxuri sunt redirecționate către Emiratele Arabe Unite și Uniunea Europeană (UE). Importurile vor rămâne la un nivel ridicat, susținute de cererea internă puternică și de dependența ridicată de energie, limitând orice îmbunătățire semnificativă a balanței externe. Riscurile externe au crescut pe fondul tensiunilor regionale: coridorul iranian, care reprezintă o pondere semnificativă a comerțului, ar putea fi perturbat, în timp ce creșterea prețurilor la energie exercită o presiune suplimentară asupra balanței comerciale. În acest context, nevoile de finanțare externă rămân substanțiale, dar riscurile de lichiditate sunt ținute sub control datorită sprijinului continuu din partea partenerilor internaționali și accesului susținut la finanțare.

Riscuri politice ridicate în perspectiva alegerilor

Se preconizează că riscul politic va rămâne ridicat în 2026, pe fondul tensiunilor interne persistente și al apropierii alegerilor parlamentare programate pentru luna iunie. Se preconizează că prim-ministrul Nikol Pașinian va rămâne la putere după alegerile legislative, în absența unei alternative credibile, în ciuda popularității sale scăzute de la pierderea Nagorno-Karabahului în 2023. Tensiunile cu opoziția rămân ridicate, dar sunt acum agravate și mai mult de o confruntare deschisă cu Biserica Apostolică Armeană, care a acuzat public guvernul că a cedat teritoriu. Această confruntare continuă să slăbească și mai mult puterea executivă și alimentează nemulțumirea publică, deja ridicată. În acest context, se preconizează că campania electorală din 2026 se va axa pe o alegere clară între continuarea apropierii de Uniunea Europeană și o linie mai naționalistă promovată de o opoziție fragmentată și parțial pro-rusă. În ciuda scăderii sprijinului electoral din ultimii ani, Pashinyan își păstrează avantajul, în special datorită sentimentului anti-rus în creștere, ca urmare a lipsei de sprijin din partea Moscovei în timpul ofensivei azerbaidjene. Cu toate acestea, ascensiunea treptată a unor noi partide politice și înăsprirea dezbaterii politice ar putea spori instabilitatea existentă, cu un risc deloc neglijabil de tensiuni sociale și alegeri anticipate după 2026.

Pe plan extern, perspectivele rămân dominate de procesul de pace cu Azerbaidjanul, care influențează echilibrul politic și economic general. S-a ajuns la un acord preliminar, dar persistă puncte majore de divergență, în special revizuirea Constituției Armeniei și problema coridorului Zangezur. Orice concesii suplimentare rămân sensibile din punct de vedere politic și ar putea reaprinde tensiunile interne, chiar dacă autoritățile încearcă să asigure un acord durabil. Pe termen mediu, semnarea unui tratat de pace rămâne probabilă, dar cu prețul unor ajustări politice semnificative. În același timp, Armenia urmărește o reorientare strategică către Occident, cu intenția clară de a-și aprofunda legăturile cu Uniunea Europeană, și se preconizează că va depune cererea de aderare la UE în jurul anilor 2026–2027. Această schimbare este însoțită de o deteriorare durabilă a relațiilor cu Rusia, în ciuda încercărilor limitate de a reechilibra forțele implicate, în special în sectorul energetic. Între timp, normalizarea treptată a relațiilor cu Turcia ar putea deschide noi oportunități economice, în special în domeniul comerțului și al conectivității regionale, dar rămâne condiționată de evoluția relațiilor cu Azerbaidjanul.

Ultima actualizare: aprilie 2026