Emiratele Arabe Unite

Creșterea economică din 2026 va fi determinată în principal de sectorul non-petrolier, în contextul riscurilor geopolitice

Se preconizează că creșterea din sectorul non-petrolier va susține expansiunea economică în 2026, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transporturile, construcțiile și serviciile financiare rămânând factori-cheie. Consumul intern rezistent, investițiile continue și un flux constant de proiecte publice și private ar trebui să mențină activitatea din sectorul non-petrolier la un nivel susținut. Reformele de diversificare economică vor consolida și mai mult acest elan, pe măsură ce autoritățile continuă să dezvolte sectoare cu marje mai mari, precum industria prelucrătoare, tehnologia și serviciile financiare, alături de logistică și turism. Inițiativele complementare, inclusiv investițiile în porturi și lanțuri de aprovizionare, zone industriale și stimulente pentru atragerea segmentelor cu creștere rapidă, precum inteligența artificială și centrele de date, ar consolida și mai mult poziția EAU ca economie diversificată și competitivă. Cu toate acestea, tensiunile geopolitice regionale accentuate în urma războiului în care este implicat Iranul ar putea afecta dinamica economică prin scăderea fluxurilor turistice, o atitudine mai prudentă a investitorilor și posibile perturbări ale rutelor comerciale maritime. Orice escaladare care ar afecta infrastructura portuară cheie sau rutele maritime ar reprezenta, de asemenea, riscuri pentru rolul EAU ca important centru regional de reexport și logistică, cu Dubaiul în centrul său. Perspectivele pentru 2026 privind producția de petrol (aproximativ 25% din PIB) rămân, în general, pozitive, deși creșterile s-ar putea atenua la începutul anului, pe fondul prețurilor mai scăzute la petrol și al unei pauze în creșterile ulterioare ale cotelor OPEC+. Producția de țiței a EAU a crescut deja de la aproximativ 2,9 milioane de barili pe zi (b/d) la sfârșitul anului 2024 la aproximativ 3,4 milioane b/d până la sfârșitul anului 2025, reflectând eliminarea treptată a reducerilor anterioare de producție impuse de OPEC+, plafonul de producție al țării devenind mai puțin restrictiv începând cu octombrie 2025. Creșterea producției s-ar putea intensifica din nou mai târziu în 2026, pe măsură ce condițiile de piață se vor stabiliza. Sectorul gazelor naturale trece într-o nouă fază de creștere, impulsionată de proiectele conduse de ADNOC, menite să sporească oferta internă și să consolideze rolul gazelor naturale în sistemul energetic național. Se preconizează că producția internă de gaze naturale va continua să crească, sprijinind obiectivele pe termen lung ale țării în materie de securitate energetică.

Se preconizează că inflația în EAU va rămâne relativ moderată în 2026, susținută de ancorarea cursului de schimb la dolarul american și de o inflație importată, în general, moderată, deși prețurile serviciilor ar putea rămâne mai ridicate în domenii precum locuințele și anumite servicii interne. În plus, întrucât EAU rămân extrem de dependente de importurile de alimente, perturbările rutelor maritime și costurile mai ridicate de transport ar putea contribui, de asemenea, la creșterea prețurilor alimentelor și la accentuarea presiunilor inflaționiste importate. Având în vedere că politica monetară este aliniată efectiv la cea a Rezervei Federale a SUA datorită parității valutare, dinamica ratelor dobânzilor în EAU va continua să reflecte în mare măsură poziția Fed. În acest context, intensificarea tensiunilor regionale ar putea, de asemenea, să sporească volatilitatea inflației la nivel global prin fluctuațiile prețurilor la energie. Dacă acest lucru va determina Rezerva Federală a SUA să amâne relaxarea monetară, ratele dobânzilor din EAU ar rămâne ridicate din cauza parității valutare, ceea ce ar putea menține costurile de finanțare la un nivel relativ ridicat.

Excedentele duble vor continua să se reducă

Se preconizează că EAU vor rămâne în surplus bugetar în 2026, deși soldul se va reduce probabil ușor, pe măsură ce veniturile din hidrocarburi se vor diminua, iar cheltuielile publice vor rămâne ridicate pentru a susține obiectivele de creștere și diversificare. Chiar și așa, orientarea fiscală ar trebui să rămână confortabilă, susținută de o bază diversificată de venituri (veniturile din alte surse decât petrolul reprezentând aproximativ jumătate din veniturile totale ale guvernului), active suverane considerabile (estimate la aproximativ 500% din PIB la sfârșitul anului 2025) și un acces puternic la piețe. Prețurile mai ridicate ale petrolului ar putea susține veniturile bugetare. Cu toate acestea, tensiunile geopolitice regionale ridicate în urma războiului în care este implicat Iranul pot spori volatilitatea pe piețele energetice și pot crea riscuri pentru fluxurile de export de petrol, limitând potențial contribuția veniturilor din hidrocarburi la veniturile bugetare totale.Guvernul federal a instituit un program de obligațiuni suverane începând cu 2021 și a mobilizat fonduri atât prin obligațiuni interne denominate în dirham și sukuk, cât și prin emisiuni internaționale; în 2025, emisiunea internă de sukuk de trezorerie a atins aproximativ 1,8 miliarde USD. Împreună, aceste rezerve ar trebui să ofere autorităților suficientă flexibilitate pentru a absorbi volatilitatea prețurilor petrolului, continuând în același timp investițiile țintite în infrastructură și în sectoarele strategice.

Se preconizează că poziția externă a EAU va rămâne solidă în 2026, deși excedentul de cont curent s-ar putea reduce ușor, pe măsură ce prețurile mai scăzute ale petrolului și cererea robustă de importuri, legată de creșterea economică și investiții, vor afecta soldul global. Cu toate acestea, închiderea Strâmtorii Hormuz și războiul din regiune ar avea un impact negativ asupra exporturilor de hidrocarburi și a veniturilor din turism, exercitând presiune asupra excedentului de cont curent. Lichiditatea în valută străină este susținută de rezervele oficiale substanțiale deținute de banca centrală (aproximativ 260–275 miliarde USD, echivalentul a aproximativ 30–35 % din PIB la sfârșitul anului 2025), completate de active foarte mari ale fondului suveran de investiții, care, împreună, se preconizează că vor consolida încrederea în paritatea fixă a dirhamului și vor limita vulnerabilitatea externă chiar și în condiții globale sau pe piața petrolului mai puțin favorabile.

Stabilitate internă într-o regiune volatilă

În ciuda unui mediu politic intern stabil, EAU continuă să se confrunte cu riscuri geopolitice majore generate de tensiunile regionale și de fragmentarea globală. Războiul din Iran a accentuat incertitudinea în Orientul Mijlociu și sporește riscul unei perioade mai ample și mai îndelungate de instabilitate regională. Astfel de evoluții ar putea perturba condițiile de securitate regională, piețele energetice și rutele comerciale maritime. EAU rămân deosebit de expuse la perturbări care afectează coridoarele maritime cheie, inclusiv Strâmtoarea Hormuz, Marea Roșie și Golful Aden. Orice întrerupere prelungită a rutelor maritime sau atacuri care afectează infrastructura portuară majoră ar afecta activitatea logistică, reexporturile și serviciile legate de comerț, care sunt esențiale pentru modelul de creștere non-petrolier al EAU și pentru rolul său de centru regional de reexport. Pe de altă parte, EAU își desfășoară activitatea într-un mediu regional în care prioritățile sale geopolitice nu sunt întotdeauna pe deplin aliniate cu cele ale Arabiei Saudite, care reprezintă o altă putere regională importantă. Diferențele în ceea ce privește accentul strategic sunt mai pronunțate în Yemen, unde EAU par să acorde prioritate securității maritime, în timp ce Arabia Saudită se concentrează mai mult pe gestionarea frontierelor și a conflictelor. În plus, tensiunile regionale mai ample care implică Israelul și țările vecine ar putea spori incertitudinea. Deși EAU au căutat să mențină legăturile diplomatice și economice în urma Acordurilor Abraham, o nouă escaladare ar putea împiedica cooperarea regională și ar putea spori riscurile de securitate. În cele din urmă, EAU se confruntă cu repercusiuni geopolitice ale fragmentării globale, inclusiv rivalitatea dintre SUA și China, regimurile de sancțiuni și restricțiile comerciale, care ar putea complica fluxurile financiare, reexporturile, transferurile de tehnologie și deciziile de investiții. Deși economia diversificată a EAU, rezervele externe solide și poziționarea diplomatică neutră contribuie la atenuarea acestor riscuri, evoluțiile geopolitice rămân un factor de risc cheie pentru perspectivele anului 2026. EAU și-au extins, de asemenea, amprenta economică dincolo de regiune, în special prin investiții în logistică și infrastructura portuară din Africa, conduse de operatori afiliați statului. Aceste inițiative reflectă în primul rând obiective comerciale și legate de comerț. În paralel, EAU mențin o cooperare strânsă în domeniul securității cu SUA, inclusiv o prezență militară americană limitată, care stă la baza unor legături mai ample în domeniul apărării și al strategiei între cele două țări.

Plata

Cele mai comune metode de plată în Emiratele Arabe Unite (EAU) sunt numerarul, cardurile de credit și de debit, conturile deschise, acreditivele, încasările documentare și cecurile.

Cecurile reprezintă cea mai comună și preferată metodă de plată din țară, în special în tranzacțiile comerciale, întrucât emiterea acestora nu implică costuri, spre deosebire de tranzacțiile garantate printr-o scrisoare de credit sau orice alt tip de garanție bancară. Cecurile constituie un titlu fiabil de recunoaștere a datoriei care poate fi executat direct în fața unui judecător. În plus, legislația penală a EAU prevede că o persoană care emite un cec cu rea-credință, fără o contraprestație suficientă, poate fi condamnată la închisoare.

Până în 2016, cecurile postdatate erau considerate cea mai bună protecție împotriva plăților întârziate și erau utilizate frecvent în EAU ca garanții, întrucât cecurile fără acoperire sunt considerate o infracțiune penală. Noua lege nu menționează nimic cu privire la cecurile fără acoperire (NFS) și prevede doar la articolul 32 că toate procedurile judiciare, procedurile administrative și procedurile de executare silită împotriva bunurilor debitorului vor fi suspendate odată ce se inițiază o decizie, până la ratificarea planului de concordat. Acordul de concordat este definit la articolul 5 din noua lege ca o procedură care vizează asistarea debitorului în vederea ajungerii la o înțelegere cu creditorii, în conformitate cu un plan de concordat, sub supravegherea instanței și cu ajutorul unui administrator judiciar care urmează să fie numit în conformitate cu prevederile prezentei legi. Având în vedere cele de mai sus, orice creanțe sau proceduri judiciare inițiate împotriva debitorului – fie că sunt legate de cecuri fără acoperire sau de un alt instrument (acest lucru se aplică și procedurilor penale legate de cecuri fără acoperire sau respinse) – vor fi suspendate odată ce instanța a acceptat cererea debitorului privind procedura de concordat preventiv menționată anterior. Este de remarcat faptul că orice creanță legată de un cec fără acoperire va fi tratată în același mod ca orice altă creanță negarantată care ar putea fi introdusă împotriva debitorului.

Băncile din Emiratele Arabe Unite fac parte din Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT), care este utilizată la transferul de bani între bănci, în special pentru transferurile bancare internaționale.

Recuperarea creanțelor

Faza amiabilă

Recuperarea creanțelor începe cu o abordare amiabilă, în cursul căreia debitorul primește o somație de plată, urmată de un apel telefonic din partea creditorului sau a unei agenții, cu scopul de a ajunge la un acord de plată.

Proceduri judiciare

Instanțele din Emiratele Arabe Unite sunt alcătuite din: Tribunalul de Primă Instanță; Curtea de Apel; Curtea Supremă din Abu Dhabi.

Situate în fiecare emirat, instanțele de primă instanță au competență generală și includ o instanță civilă, o instanță penală și o instanță de șaria. În urma unei hotărâri pronunțate de una dintre aceste instanțe, părțile implicate au dreptul de a face apel la Curtea de Apel pe motive de fapt și/sau de drept. Ulterior, părțile lezate au dreptul de a face recurs la Curtea Supremă numai în chestiuni de drept. Tribunalul Sharia se ocupă de cauzele civile dintre musulmani.

Proceduri accelerate

O ordonanță de plată este o procedură prin care o parte solicită instanțelor o hotărâre sumară împotriva unui pârât pentru datorii comerciale, susținută de un titlu comercial valabil, dar neplătit, cum ar fi o cambie, un bilet la ordin sau un cec. Dacă se depune o apărare, litigiul trebuie soluționat printr-un proces obișnuit în fața instanței de primă instanță.

Proceduri ordinare

Procedura începe prin depunerea unei plângeri la instanța competentă. Aceasta trebuie să îndeplinească cerințele procedurale și să includă atât datele debitorului, cât și detaliile datoriei. Instanța emite o citație care urmează să fie comunicată pârâtului, în care este menționată data stabilită pentru ședința de judecată.

Odată ce debitorul a depus un răspuns, procesul este amânat pentru a permite creditorului să răspundă. Se acordă amânări suplimentare pentru ca ambele părți să poată depune memoriile. Odată ce instanța consideră că cauza a fost suficient dezbătută, aceasta se pronunță asupra hotărârii. Întreaga procedură se bazează pe memorii scrise, susținute de probe documentare. Instanța va dispune măsuri reparatorii sub forma unor acțiuni specifice și a unor daune-interese compensatorii. Măsurile de interdicție nu sunt, în general, disponibile, iar ordinele de sechestru sunt dificil de obținut.

0

Executarea unei hotărâri judecătorești

O hotărâre judecătorească devine executorie odată ce a devenit definitivă. În cazul în care debitorul nu se conformează hotărârii instanței, creditorul poate solicita judecătorului aplicarea unor măsuri de executare, cum ar fi un ordin de sechestru sau chiar închisoarea debitorului.

Orice hotărâri străine trebuie mai întâi recunoscute ca hotărâri naționale. Atunci când există tratate bilaterale sau multilaterale de recunoaștere și executare reciprocă, această cerință este pur și simplu o formalitate. În absența unor astfel de acorduri, dreptul internațional privat național prevede o procedură de exequatur.

Cea mai recentă modificare legislativă din Emiratele Arabe Unite se referă la creanțele comerciale, care pot fi acum introduse prin acțiuni în executare silită, în cazul în care creanța financiară face obiectul executării unui contract comercial sau titularul dreptului este un creditor cu un titlu de creanță comercială, iar datoria este recunoscută.

Proceduri și durata ordinului: Trimiterea unei notificări legale prin notar public către debitor. Notificarea cu succes a debitorului cu privire la această notificare. Un termen minim de cinci zile de la data primirii notificării de către debitor, pentru a-i permite acestuia să își achite datoriile. Înregistrarea ordinului de executare la instanță sau în sistemul electronic al instanței, în funcție de competența teritorială a fiecărei instanțe. Decizia va fi pronunțată de judecător în termen de 3 zile lucrătoare, prin acceptare sau respingere. În cazul pronunțării unei decizii în favoarea creditorului, se va depune o cerere de notificare a debitorului. Instanța va notifica debitorul în modul prevăzut de lege. Se acordă un termen de apel de 15 zile de la data notificării hotărârii, în cazul în care debitorul dorește să facă apel. Instanța de apel va examina apărarea debitorului; dacă aceasta este valabilă, instanța va programa o ședință și va invita ambele părți pentru a cerceta cazul; dacă instanța consideră că apărarea nu este valabilă, va respinge apelul direct. În cazul în care debitorul nu a formulat apel în termen de 15 zile de la data la care a primit notificarea hotărârii, se va trece la executare. Durata aproximativă a întregului proces: 90-120 de zile.

Proceduri de insolvență

La 4 septembrie 2016, a fost aprobat proiectul final al Legii federale privind falimentul. Noua lege privind insolvența propune trei noi proceduri de insolvență:

PROCEDURA DE REORGANIZARE FINANCIARĂ

Un proces de conciliere privată, extrajudiciară, aplicabil entităților care nu au intrat încă în mod oficial în stare de insolvență, având ca scop ajungerea la o înțelegere consensuală și privată între părți. Un mediator independent, cu experiență în domeniul falimentului, este numit de comisie pentru o perioadă de până la patru luni, pentru a supraveghea discuțiile dintre debitor și creditorii săi.

PROCEDURA DE COMPOZIȚIE PREVENTIVĂ (PCP)

Un debitor care (a) se confruntă cu dificultăți financiare, dar nu este încă insolvabil; sau (b) se află într-o stare de supraîndatorare sau de încetare a plăților de mai puțin de 45 de zile, propune un compromis cu creditorii săi în afara procedurilor formale de faliment. PCP include un moratoriu asupra acțiunilor creditorilor (inclusiv executarea creanțelor garantate) și plasează debitorul sub controlul unui administrator numit din lista de experți a Comisiei (agenția guvernamentală care are autoritatea de a supraveghea procedurile de insolvență), pentru o perioadă inițială de observare de până la trei luni.

Alte instrumente-cheie ale procesului PCP includ posibilitatea de a obține finanțare prioritară de tip „debtor-in-possession” (DIP), care poate fi garantată cu active negarantate sau poate avea prioritate față de garanțiile existente, precum și prevederi ipso facto care împiedică invocarea clauzelor contractuale de reziliere legate de insolvență – cu condiția ca debitorul să își îndeplinească obligațiile de executant. Debitorului i se acordă timp pentru a depune un plan, care este apoi supus votului creditorilor.

FALIMENT

Procedura este împărțită în două elemente: un proces de salvare în cadrul procedurilor formale de faliment, care este similar din punct de vedere procedural cu PCP (inclusiv un moratoriu automat și posibilitatea de a obține finanțare DIP); o procedură formală de lichidare.

ACTUALIZARE RECENTĂ A LEGISLAȚIEI PRIVIND FALIMENTUL:

Au fost anunțate diverse modificări la 22 octombrie 2020, dar acestea nu au fost încă publicate în Monitorul Oficial. Modificare cheie – Concept nou: „Criză financiară de urgență” (EFC), definită astfel: „O situație generală care afectează comerțul sau investițiile în țară, cum ar fi o pandemie, un dezastru natural sau de mediu, un război etc.” Noi dispoziții care modifică Legea falimentului în timpul unei EFC. Cabinetul EAU va stabili când există o EFC, dar încă nu a făcut acest lucru. Se pare că este necesară o decizie a Cabinetului EAU înainte ca părțile să se poată baza pe noile dispoziții; În cazul în care se anunță o EFC, noua lege prevede anumite protecții pentru debitori, printre care: Debitorul nu este obligat să depună cerere de faliment dacă nu și-a achitat datoriile în termen de 30 de zile din cauza EFC; Debitorii pot totuși să depună cerere de faliment în timpul EFC, iar instanța poate decide să nu numească un administrator judiciar în cadrul procedurii dacă debitorul dovedește că perturbarea activității sale a fost cauzată de EFC; Creditorii nu pot depune cereri de faliment, deoarece instanța nu va accepta cereri de faliment împotriva niciunui debitor pe durata EFC.

Acordul cu creditorii (se aplică numai cererilor depuse de debitori):

În cazul în care falimentul este acceptat de instanță, debitorul poate solicita un termen de 40 de zile lucrătoare pentru a negocia o înțelegere cu creditorii săi. Dacă este aprobat de instanță, acesta va fi publicat și va include o invitație adresată creditorilor de a negocia o înțelegere în termen de 20 de zile lucrătoare; Perioada de negociere a acordului oferită creditorilor nu va depăși 12 luni; În cazul în care se ajunge la un acord cu creditorii privind 2/3 din datorie, acesta va fi obligatoriu pentru toți creditorii (chiar și pentru cei care nu au participat); Negocierile privind acordul trebuie să se desfășoare în scris și să fie aprobate de instanță.

Ultima actualizare: martie 2026