Construcții

Redresarea din sectorul construcțiilor se menține pe calea cea bună, însă calendarul a fost amânat. Se preconizează în continuare că creșterea economică va reveni în economiile dezvoltate în 2027, dar redresarea a devenit mai lentă și mai fragilă decât se anticipase. Creșterea ratelor dobânzilor pe termen lung, alături de tensiunile geopolitice și de creșterea costurilor factorilor de producție, au slăbit încrederea și au întârziat deciziile de investiții atât în sectorul construcțiilor rezidențiale, cât și în cel comercial.

Locuințele continuă să fie cel mai slab segment al sectorului. Construcțiile rezidențiale sunt limitate în mod durabil de costurile ridicate ale împrumuturilor, de accesibilitatea redusă și de atitudinea prudentă a dezvoltatorilor. Condițiile sunt deosebit de dificile pe piețele mari și mature, precum Franța, Germania, SUA și Canada, deși deficitul de locuințe continuă să susțină activitatea pe o serie de piețe, în special în Spania, Țările de Jos și anumite regiuni din Asia-Pacific.

Infrastructura și ingineria civilă reprezintă principala sursă de reziliență a industriei. Investițiile publice, infrastructura, modernizarea și prioritățile politice pe termen lung continuă să susțină activitatea la nivel mondial. Cererea este determinată din ce în ce mai mult de patru teme structurale: decarbonizarea, digitalizarea, relocalizarea industrială și cheltuielile pentru apărare. Acești factori susțin portofoliile de proiecte chiar și în contextul în care piețele tradiționale de construcții rămân sub presiune.

Sectorul imobiliar comercial se redresează inegal. Activitatea de investiții s-a îmbunătățit treptat, dar sectorul rămâne puternic segmentat. Birourile continuă să se confrunte cu provocări structurale legate de munca hibridă și de rata ridicată a spațiilor neocupate, în special în SUA. În schimb, cererea pentru active de birouri de primă calitate rămâne relativ rezilientă, în timp ce proprietățile logistice și comerciale continuă să înregistreze performanțe superioare pieței imobiliare comerciale în ansamblu.

Producătorii de materiale de construcții se confruntă cu o situație dificilă de echilibrare. Cererea slabă din sectorul construcțiilor din Europa, America de Nord și China a limitat creșterea volumului, în timp ce perturbările asociate cu Orientul Mijlociu au determinat creșterea costurilor în mai multe lanțuri de aprovizionare. În același timp, producătorii trebuie să continue să investească în decarbonizare și modernizarea industrială, ceea ce creează o presiune suplimentară asupra profitabilității și alocării capitalului, în ciuda unui context de piață, în general, moderat.

2027: Redresarea din sectorul construcțiilor, care continuă să fie amânată

Se preconizează în continuare că sectorul global al construcțiilor va reveni la creștere în economiile avansate până la sfârșitul anului 2026 și în 2027. Cu toate acestea, redresarea se dovedește a fi mai dificil de atins și mai graduală decât se anticipase inițial. Optimismul care a apărut la începutul anului 2026 pe principalele piețe din Europa și America de Nord s-a estompat în urma reapariției tensiunilor din Orientul Mijlociu. Creșterea rezultată a ratelor dobânzilor pe termen lung a înăsprit condițiile de finanțare, afectând atât cererea de locuințe, cât și investițiile în imobiliare comerciale.

Conflictul a afectat sectorul și prin intermediul costurilor. Perturbările lanțurilor de aprovizionare globale au alimentat din nou presiunea ascendentă asupra prețurilor factorilor de producție din construcții, afectând atât materialele cu consum energetic ridicat, precum cimentul, sticla și bitumul, cât și produsele expuse mai direct la perturbările rutelor comerciale din Golf, inclusiv aluminiul și o gamă largă de derivați petrochimici utilizați în izolații, vopsele și produse din PVC. Combinația dintre costurile de finanțare mai ridicate și presiunile reînnoite asupra costurilor a erodat și mai mult încrederea în întreaga industrie.

Ca urmare, acest lucru a întârziat în mod continuu redresarea activității din sectorul construcțiilor. Construcțiile rezidențiale și comerciale continuă să fie limitate de condiții de creditare restrictive, de un nivel ridicat de incertitudine și de apetitul redus al investitorilor. Infrastructura, lucrările publice și ingineria civilă continuă însă să reprezinte o sursă crucială de reziliență. Investițiile în aceste segmente sunt susținute de patru factori structurali puternici care remodelează cererea din sectorul construcțiilor la nivel mondial: decarbonizarea, în special în Europa, digitalizarea, mai ales în SUA, decuplarea economică și eforturile de a obține o mai mare suveranitate industrială în marile economii, precum și creșterea cheltuielilor pentru apărare. Împreună, aceste forțe susțin portofoliile de proiecte chiar și în contextul în care motoarele ciclice tradiționale ale sectorului construcțiilor continuă să fie supuse unor presiuni.

Locuințele rămân veriga cea mai slabă a sectorului

Locuințele, cea mai ciclică componentă a industriei construcțiilor, continuă să se stabilizeze la nivel global, dar într-un ritm mai lent decât cel preconizat. Ratele dobânzilor la creditele ipotecare rămân ridicate în întreaga Uniune Europeană, pe fondul preocupărilor legate de inflație stârnite de tensiunile geopolitice. Redresarea treptată a creditării ipotecare observată la începutul ciclului și-a pierdut avântul, întârziind îmbunătățirile în ceea ce privește autorizațiile de construire, demararea lucrărilor la locuințe și, în cele din urmă, cifra de afaceri din sectorul construcțiilor.

Provocările sunt deosebit de acute pe piețele mari, precum Franța și Germania, unde construcția de locuințe rămâne la un nivel redus, iar dificultățile financiare cu care se confruntă dezvoltatorii imobiliari continuă să afecteze activitatea. Mecanismul de transmitere este simplu: capacitatea redusă de achiziție a gospodăriilor reduce cererea, ceea ce, la rândul său, descurajează lansarea de noi proiecte și întârzie redresarea în ansamblul sectorului. Cu toate acestea, situația la nivel european este departe de a fi uniformă. Unele piețe continuă să dea dovadă de o reziliență remarcabilă, în special Țările de Jos și Spania, unde deficitul persistent de locuințe continuă să susțină atât cererea, cât și activitatea de construcții.

În America de Nord, construcțiile rezidențiale continuă să-și piardă din avânt. Atât SUA, cât și Canada se confruntă cu o activitate mai slabă în sectorul locuințelor noi, reflectată în scăderea numărului de autorizații eliberate și a numărului de locuințe începute, și concretizată prin scăderea prețurilor în segmentul construcțiilor noi. Perspectivele rămân incerte de ambele părți ale frontierei. În SUA, ratele ipotecare ușor mai scăzute i-au ajutat pe vânzători să revină pe piața locuințelor existente, îmbunătățind astfel condițiile de ofertă și reducând atractivitatea relativă a proprietăților nou construite. În același timp, stocurile de locuințe finalizate, dar nevândute, au crescut, exercitând o presiune tot mai mare asupra dezvoltatorilor și afectând portofoliul de proiecte viitoare. Canada se confruntă cu provocări similare. Dezvoltatorii se confruntă cu o cerere în scădere, stocuri în creștere și prețuri de vânzare mai mici. Aceste presiuni continuă să fie agravate de constrângeri structurale, inclusiv de deficitul persistent de forță de muncă calificată și de costurile de construcție ridicate în mod constant, ceea ce limitează capacitatea sectorului de a-și recăpăta avântul.

Construcțiile rezidențiale rămân fragile în mare parte din regiunea Asia-Pacific, deși factorii determinanți variază considerabil de la o piață la alta. China continuă să se confrunte cu moștenirea ofertei excesive de locuințe, fără semne clare ale unei redresări durabile. În Japonia și Coreea de Sud, tendințele demografice nefavorabile continuă să frâneze creșterea la nivel național, chiar dacă tendințele din marile zone metropolitane, precum Tokyo și Seul, sunt relativ solide. În alte părți, urbanizarea reprezintă în mod constant un factor favorabil puternic. Cererea de locuințe și infrastructură din India este susținută de creșterea rapidă a populației și de expansiunea urbană continuă. Australia contrazice, de asemenea, tendințele generale, activitatea din sectorul rezidențial redresându-se relativ rapid, în ciuda creșterii ratelor dobânzilor. Fluxurile puternice de migrație și deficitul cronic de locuințe continuă să ofere un sprijin substanțial cererii din sectorul construcțiilor.

Regiunea Golfului prezintă o imagine mai mixtă. Activitatea din sectorul construcțiilor rămâne robustă în Arabia Saudită și este susținută de o populație numeroasă și în creștere, precum și de un portofoliu substanțial de investiții. Cu toate acestea, în Emiratele Arabe Unite (EAU), perspectivele au devenit mai incerte. Piața imobiliară din EAU depinde în mare măsură de capitalul străin și de cumpărătorii internaționali, ceea ce o face deosebit de sensibilă la schimbările de climat geopolitic. Incertitudinea recentă i-a determinat pe unii investitori să adopte o abordare de așteptare, ceea ce a contribuit la scăderea volumului tranzacțiilor și la erodarea încrederii pieței. Acest lucru a început să se reflecte într-o dinamică mai slabă a prețurilor, în special în cazul proiectelor imobiliare în stadiu de proiect. Dezvoltatorii care dețin stocuri semnificative de proprietăți nevândute sunt expuși în mod special. Deși atractivitatea structurală pe termen lung a orașelor Dubai și Abu Dhabi rămâne intactă, perspectivele pe termen scurt vor depinde în mare măsură de evoluțiile geopolitice.

Infrastructura și lucrările publice reprezintă un pilon constant al stabilității

Ingineria civilă continuă să fie cel mai rezistent segment al sectorului global al construcțiilor. În Europa, segmentul a înregistrat o creștere de 3% în prima jumătate a anului 2026 și se preconizează că va rămâne un motor cheie al creșterii pe tot parcursul anului 2027. Activitatea a fost susținută de o combinație de programe de investiții publice și de nevoile de infrastructură pe termen lung. Ambițiile reînnoite ale Germaniei în materie de infrastructură, împreună cu alocarea continuă a fondurilor europene în Europa Centrală și de Est, Italia și Spania, ar trebui să susțină portofoliul de proiecte în următoarele trimestre.

Perspectivele nu sunt însă lipsite de limitări. Revenirea treptată la disciplina fiscală în mai multe economii europene va reduce probabil marja de manevră pentru noi angajamente de investiții publice și proiecte locale, în timp ce ciclurile politice pot genera incertitudine suplimentară. În Franța, de exemplu, recentele alegeri municipale din 2026 au afectat cifra de afaceri a sectorului în primul semestru, în timp ce alegerile prezidențiale din 2027 ar putea adăuga un strat de incertitudine pentru proiectele de infrastructură de anvergură. În ciuda acestor dificultăți, sectorul rămâne într-o poziție relativ sănătoasă pe întreg continentul. Deficitul de forță de muncă și creșterea costurilor materialelor de construcție continuă să reprezinte principalele provocări operaționale, dar rentabilitatea s-a menținut, în general, la un nivel bun, iar cazurile de insolvență au fost limitate în comparație cu alte segmente ale sectorului construcțiilor.

În SUA, segmentul non-rezidențial și-a pierdut o parte din avânt după o perioadă de expansiune excepțională. Activitatea s-a stabilizat în mare măsură după creșterea puternică înregistrată în 2023 și 2024. În același timp, modelele de investiții din cadrul construcțiilor nerezidențiale se schimbă. Creșterea capacității industriale care a însoțit primul val de investiții în sectoare strategice (de exemplu, în urma Legii CHIPS) s-a moderat, în timp ce investițiile în centrele de date s-au accelerat dramatic în ultimele câteva trimestre, acționând ca următorul motor de creștere pentru sector. Se preconizează că această realocare a capitalului va continua, întrucât cererea de capacitate de calcul, de aplicații de inteligență artificială și de infrastructură digitală rămâne puternică. Un portofoliu extins de proiecte sugerează că construcția de centre de date va continua să fie unul dintre domeniile cu cea mai rapidă creștere din sectorul construcțiilor din SUA pe termen mediu.

Nevoile de infrastructură din Asia reprezintă un pilon structural durabil și puternic pentru acest sector. În economiile emergente, urbanizarea continuă, dezvoltarea industrială și creșterea demografică susțin o cerere semnificativă de infrastructură de transport, energie și utilități. India rămâne una dintre cele mai dinamice piețe în acest sens, în timp ce investițiile conduse de guvern continuă să susțină activitatea în China, în ciuda slăbiciunilor mai generale din sectorul imobiliar.

Perspectivele sunt la fel de solide în întreaga regiune a Golfului. Programele guvernamentale de dezvoltare la scară largă continuă să stimuleze activitatea din sectorul construcțiilor, pe măsură ce țările încearcă să-și diversifice economiile dincolo de sectorul hidrocarburilor. „Viziunea 2030” a Arabiei Saudite și planurile strategice pe termen lung ale Emiratelor Arabe Unite susțin investiții pe scară largă în transporturi, energie, industrie, turism, infrastructură digitală și dezvoltare urbană. Ca urmare, se preconizează că ingineria civilă și lucrările publice vor rămâne printre segmentele de construcții cu cele mai bune performanțe din regiune pe tot parcursul anului 2027.

Imobiliare comerciale: o redresare fragilă pe fondul supracapacității persistente a spațiilor de birouri

Imobiliarele comerciale au continuat să se redreseze pe tot parcursul anului 2026, pe fondul unei reveniri treptate a activității de investiții. Cu toate acestea, creșterea recentă a incertitudinii privind ratele dobânzilor pe termen lung, pe fondul închiderii Strâmtorii Hormuz, subminează acest elan.

Segmentul birourilor rămâne principalul punct slab al sectorului. Ratele de neocupare sunt ridicate în majoritatea economiilor avansate, pe măsură ce modelele de lucru hibride continuă să afecteze cererea. Cu toate acestea, apar semne de îmbunătățire, în special în Europa, unde atât construcția de birouri, cât și investițiile au revenit la creștere pentru prima dată de la începutul pandemiei, deși se situează încă la niveluri foarte scăzute în comparație cu standardele istorice. Cu toate acestea, redresarea este extrem de selectivă. Investitorii și chiriașii continuă să prefere activele de primă calitate, situate în cele mai bune locații și cu cele mai bune caracteristici, consolidând tendința de orientare către calitate care a remodelat sectorul de la apariția Covid-19. Clădirile mai vechi și mai puțin eficiente se confruntă în continuare cu o cerere în scădere și cu riscuri crescânde de uzură morală. Tendința din SUA este mai dificilă pe fondul unei cereri persistent slabe, concretizată prin rate de neocupare deja ridicate, care continuă să crească.

În schimb, sectorul imobiliar de retail și logistică s-a dovedit mai rezistent. Cererea din partea chiriașilor este relativ stabilă, susținută de evoluția obiceiurilor de consum și de nevoile permanente ale lanțului de aprovizionare.

Materiale de construcții: cererea slabă se confruntă cu presiuni reînnoite asupra ofertei

Sectorul materialelor de construcții continuă să urmeze evoluția activității din sectorul construcțiilor. În majoritatea economiilor avansate, inclusiv în Europa și America de Nord, precum și în China, producția a rămas, în general, stagnantă în principalele categorii de produse, de la ciment și sticlă la metale, materiale plastice și produse chimice.

În cazul materialelor cu consum intensiv de energie, precum cimentul și sticla, costurile mai ridicate ale energiei i-au determinat pe producători să majoreze prețurile de vânzare. Cu toate acestea, cererea slabă din aval le-a limitat capacitatea de a transfera integral aceste creșteri către clienți. Drept urmare, marjele sunt supuse presiunilor, pe măsură ce companiile se confruntă cu dubla provocare reprezentată de volumele reduse și de puterea de stabilire a prețurilor limitată.

Situația este mai mixtă în alte segmente. Produsele pe bază de aluminiu și petrochimice au fost, de asemenea, afectate de perturbările fluxurilor comerciale din Golf, ceea ce a dus la costuri mai mari și la o incertitudine crescută în anumite părți ale lanțului de aprovizionare. Măsura în care aceste presiuni se vor traduce în creșteri susținute ale prețurilor sau în schimbări ale dinamicii pieței va depinde de durata perturbărilor și de capacitatea producătorilor și a cumpărătorilor de a-și adapta modelele de aprovizionare.

Pe lângă aceste provocări ciclice, industria continuă să se confrunte cu o transformare structurală profundă și continuă. Materialele de construcții se numără printre cele mai mari surse industriale de emisii de carbon, în special în ceea ce privește producția de ciment, oțel și sticlă. În consecință, decarbonizarea a devenit un imperativ strategic și stimulează investiții semnificative în tehnologii mai curate, combustibili alternativi și procese de producție mai eficiente. Implementarea treptată a Mecanismului de ajustare la frontieră a prețului carbonului (CBAM) al UE a consolidat această tendință prin creșterea costului carbonului asociat importurilor și prin întărirea stimulentelor pentru reducerea emisiilor de-a lungul lanțurilor de producție interne. Deși aceste investiții sunt esențiale pentru competitivitatea pe termen lung a sectorului și pentru respectarea reglementărilor, ele reprezintă totodată o povară financiară de amploare, în special pentru producătorii mai mici care exploatează active industriale mai vechi și mai puțin eficiente.