Romania

Încetinire semnificativă a creșterii economice pe fondul inflației în creștere

Economia României se confruntă în prezent cu o încetinire pronunțată, dovadă fiind creșterea PIB-ului din al doilea trimestru de doar 0,3% față de aceeași perioadă a anului trecut, situându-se la limita stagnării. Această încetinire este determinată în principal de consumul privat redus, care s-a dovedit a fi principalul factor de frânare a activității economice generale. La această problemă se adaugă factori externi, printre care creșterea lentă a principalilor parteneri comerciali și un deficit bugetar persistent ridicat, care a determinat o creștere a importurilor, agravând astfel impactul negativ al exporturilor nete asupra PIB-ului. Privind în perspectivă, România se confruntă cu dificultăți suplimentare generate de programul de austeritate fiscală în curs, menit să stabilizeze finanțele publice. Creșterea recentă a cotei de TVA, care a majorat cota standard de la 19% la 21%, precum și restrângerea gamei de bunuri eligibile pentru cota redusă se reflectă deja în prețuri mai mari, ceea ce va eroda probabil și mai mult puterea de cumpărare a gospodăriilor și va suprima cererea agregată. Acest lucru ar putea accentua contracția consumului privat, creând un mediu dificil pentru redresare pe termen scurt.

Există însă și surse potențiale de sprijin, în special din partea investițiilor finanțate din fonduri UE. Având în vedere că anul 2026 marchează ultimul an de plăți în cadrul programelor actuale, România urmează să primească până la 17 miliarde de euro în anul următor, o mare parte din această sumă fiind direcționată către proiecte critice de infrastructură, precum decarbonizarea industriei, implementarea surselor regenerabile de energie și digitalizarea administrației publice și a serviciilor publice. Acest aflux ar putea stimula o revenire a activității de investiții, oferind un contrapondent la slăbirea consumului. Cu toate acestea, este puțin probabil ca această creștere a investițiilor, deși benefică, să compenseze pe deplin scăderile consumului gospodăriilor, ceea ce sugerează o traiectorie de creștere generală slabă.

Traiectoria inflației din România s-a schimbat semnificativ, trecând de la o fază caracterizată de rate stabile, dar ridicate, la o accelerare bruscă, IPC înregistrând o creștere până la 9,9% față de aceeași perioadă a anului precedent în august 2025, determinată în principal de dezghețarea prețurilor la energie și de majorările cotelor standard de TVA. Privind în perspectivă, evoluția inflației depinde de amploarea măsurilor suplimentare de consolidare fiscală; în absența unor noi modificări ale TVA-ului, efectele de bază ale acestor schimbări fiscale ar trebui să se disipeze, deschizând calea către o revenire a ratei inflației la aproximativ 4% până în august 2026. Pe de altă parte, pachetul de austeritate în sine va constitui, de asemenea, o sursă de presiune dezinflaționistă. Înghețarea anticipată a creșterilor salariale din sectorul public și a pensiilor va afecta creșterea salariilor nominale. Reducerea substanțială a cheltuielilor bugetare ar trebui, de asemenea, să diminueze cererea agregată, accentuând presiunea descendentă asupra prețurilor. În acest context, Banca Națională a României (BNR) a decis să se abțină de la relaxarea politicii monetare, spre deosebire de multe bănci centrale din regiune. Tulburările politice de la începutul anului 2025 au exercitat, de asemenea, presiuni asupra leului românesc. Pentru a menține paritatea fixă, NBR a fost nevoită să se abțină de la orice reducere a ratei dobânzii. Deși instabilitatea politică s-a disipat deja, NBR menține în continuare o politică monetară restrictivă pentru a contracara orice presiuni inflaționiste suplimentare.

Măsuri de austeritate pentru a reduce deficitele gemene

Politica fiscală a României în 2025 a fost dominată de o orientare către austeritate, determinată atât de presiuni macroeconomice, cât și instituționale. După ce a încheiat anul 2024 cu cel mai mare deficit fiscal din Uniunea Europeană, guvernul a inițiat un program de consolidare în urma alegerilor prezidențiale din luna mai. Dincolo de preocupările legate de sustenabilitatea fiscală, această măsură a fost motivată de riscul pierderii ratingului de credit de calitate investițională (în prezent BBB- acordat de Fitch), ceea ce ar fi crescut semnificativ costurile de împrumut (care sunt deja ridicate în comparație cu țările din regiune) și, într-o măsură mai mică, de procedura privind deficitul excesiv inițiată de Comisia Europeană. Traiectoria de ajustare a fost una treptată: potrivit guvernului, se preconizează că deficitul va scădea cu 0,61 puncte procentuale din PIB în 2025, în principal prin majorarea TVA-ului și a accizelor. O corecție mai substanțială este așteptată în 2026, cu o reducere planificată de aproximativ 3 puncte procentuale din PIB, susținută de creșterea impozitării dividendelor (de la 10% la 16%), de contribuții mai mari la asigurările de sănătate și de înghețarea salariilor și pensiilor din sectorul public. Deși nepopular din punct de vedere politic, programul va continua probabil, întrucât guvernul dispune de o marjă largă de manevră în luarea deciziilor înainte de următorul ciclu electoral de la sfârșitul anului 2028.

Orientarea fiscală excesiv de acomodativă a României a amplificat dezechilibrele macroeconomice și a adâncit în mod semnificativ deficitul de cont curent. Creșterea bruscă a cererii interne, alimentată de măsuri fiscale expansioniste, s-a manifestat prin creșterea importurilor de bunuri și, în consecință, a consolidat dinamica dublului deficit. Privind în perspectivă, se preconizează că consolidarea fiscală planificată va reduce aceste presiuni prin moderarea absorbției interne și îmbunătățirea balanțelor externe. Cu toate acestea, performanța exporturilor țării se confruntă cu obstacole geopolitice: tensiunile comerciale globale actuale vor frâna probabil indirect creșterea exporturilor României prin Germania – principalul său partener comercial și cel mai mare exportator al UE către SUA – în ciuda expunerii directe neglijabile a României la piața americană (aproximativ 2% din totalul exporturilor). O evoluție mai pozitivă s-a înregistrat în ceea ce privește exporturile de servicii, în special în sectorul serviciilor de transport rutier, care au cunoscut o revenire în urma aderării României la Spațiul Schengen la începutul anului 2025.

Peisajul postelectoral al României

Perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2024 și prima jumătate a anului 2025 a fost marcată de o volatilitate excepțională a peisajului politic din România. Turbulențele au început odată cu excluderea candidatului de extremă dreapta, C?lin Georgescu, din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, o decizie care a dus la repetarea întregului proces electoral în mai 2025. Volatilitatea politică s-a intensificat a doua zi după primul tur de scrutin, când prim-ministrul în exercițiu, Marcel Ciolacu, și-a anunțat demisia. Ciolacu a invocat rezultatul dezamăgitor obținut de candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu, care reprezenta alianța dintre Partidul Social-Democrat (PSD) de centru-stânga și Partidul Național Liberal (PNL) de centru-dreapta și care nu a reușit să se califice în turul doi. Al doilea tur al alegerilor prezidențiale s-a soldat cu o victorie decisivă pentru Nicușor Dan, primarul independent și de centru-liberal al Bucureștiului. Candidând ca outsider moderat, Dan a profitat cu succes de nemulțumirea generalizată a publicului față de establishmentul politic tradițional al României. Campania sa a găsit ecou în rândul alegătorilor care doreau o guvernare pragmatică și o îndepărtare de politica de partid înrădăcinată. În ciuda rezultatului slab al coaliției la alegerile prezidențiale, aceasta și-a păstrat controlul asupra guvernului în urma unui vot de încredere în Parlament pentru un nou cabinet condus de Ilie Bolojan, liderul PNL. Administrația a fost formată printr-o coaliție largă, alcătuită din patru partide: PNL, PSD, Uniunea Salvați România (USR) și Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR), care apără interesele minorității maghiare. Acordul de coaliție prevede o rotație a funcției de prim-ministru, conducerea urmând să treacă la un reprezentant al PSD în aprilie 2027.

Principala forță de opoziție rămâne Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR), de orientare național-conservatoare și eurosceptică, sub conducerea lui George Simion, fostul candidat al opoziției la alegerile prezidențiale. Influența crescândă a AUR subliniază natura polarizată a mediului politic din România și semnalează potențiale provocări pentru coaliția de guvernare. Privind în perspectivă, noua administrație se confruntă cu provocări politice majore, în special introducerea unor reforme fiscale nepopulare menite să reducă deficitul bugetar record al României și, în același timp, să minimizeze impactul acestora asupra gospodăriilor cu venituri mici. Se preconizează că aceste măsuri de austeritate vor constitui o sursă majoră de tensiuni interne în cadrul coaliției; ele vor pune la încercare coeziunea acesteia și capacitatea sa de a-și îndeplini promisiunile de guvernare pe fondul unei presiuni economice și sociale tot mai mari.

Plăți

Transferurile bancare devin cea mai răspândită metodă de plată în România. Principalele bănci românești sunt acum conectate la rețeaua electronică SWIFT, care asigură procesarea la costuri reduse, flexibilă și rapidă a plăților interne și internaționale.

Profesioniștii aleg adesea să utilizeze cecurile ca metodă de plată pentru valoarea echivalentă a bunurilor și serviciilor achiziționate și primite. Deși cecurile sunt considerate o metodă sigură de plată, beneficiarul cecului nu poate decât să îl prezinte la bancă și să încaseze suma indicată.

În timp ce biletele la ordin sunt utilizate în principal ca mijloc de garantare a datoriilor comerciale ale unui profesionist, în practică sunt adesea folosite ca metodă de plată. În legislația română, biletele la ordin reprezintă un instrument de credit sub semnătură privată, emis de emitent în calitate de debitor, prin care acesta se angajează să plătească o sumă fixă de bani la o anumită dată sau la prezentarea către un alt beneficiar care acționează în calitate de creditor.

Atât cecurile, cât și biletele la ordin devin titluri executorii odată semnate de ambele părți. Dacă acestea nu sunt onorate din cauza lipsei de numerar, se pot iniția proceduri de executare silită împotriva debitorului.

Recuperarea creanțelor

Faza amiabilă

Proceduri judiciare

PROCEDURI ACCELERATE

Somație de plată (art. 1013-1024 NCPC)

Această procedură se aplică anumitor creanțe lichide și eligibile cu o valoare mai mare de 10.001 RON, rezultate dintr-un contract civil. Acestea includ contractele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, cu excepția creanțelor înregistrate într-o situație a patrimoniului, în cadrul unei proceduri de insolvență. Debitorul va fi somat să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea somației. Ordonanța este executorie chiar dacă se introduce o cerere de anulare împotriva acesteia. Cu toate acestea, debitorul poate introduce un recurs împotriva executării, în conformitate cu dreptul comun.

Somare cu valoare redusă

Această procedură a fost concepută ca o alternativă la procedurile de drept comun și la procedura prin ordonanță. Scopul său este de a permite soluționarea rapidă a litigiilor patrimoniale, atunci când valoarea nu depășește 10.000 RON și nu se referă la chestiuni exceptate de lege. Procedura presupune utilizarea unor formulare standard, aprobate de Ministerul Justiției. Printre acestea se numără formularul de cerere, formularul de completare și/sau rectificare a cererii și formularul de răspuns. Legislația română prevede în mod expres că numai documentele pot fi prezentate ca probe.

Hotărârea instanței poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile, în conformitate cu dreptul comun, cu excepția cererilor referitoare la creanțe cu o valoare maximă de 2.000 RON. Cu toate acestea, prin derogare de la dreptul comun, exercitarea dreptului de apel nu suspendă procedura de executare.

PROCEDURA ORDINARĂ

Procedura prevăzută de dreptul comun

Judecătorul dispune comunicarea cererii către debitor, care trebuie să depună o contestație în termen de 25 de zile de la depunerea cererii. Creditorul este obligat să depună o replică în termen de 10 zile, iar debitorul trebuie să confirme primirea acesteia. În termen de trei zile de la data răspunsului la memoriul de apărare, instanța stabilește data primei ședințe de judecată, la care ambele părți vor fi citate într-un termen maxim de 60 de zile. Acest proces este ceva mai îndelungat, întrucât se iau în considerare probe suplimentare, precum expertiza contabilă, contrainterogatoriul părților implicate și mărturiile martorilor. În urma acestor deliberări, instanța pronunță o hotărâre judecătorească. Se pot formula căi de atac la instanța superioară în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii. Căile de atac extraordinare sunt recursul, cererea de anulare și revizuirea.

0

Executarea unei hotărâri judecătorești

Procedura de executare presupune existența unui titlu executoriu valabil și pronunțat în mod legal. Aceasta necesită neîndeplinirea obligațiilor de către debitor, existența unei cereri de procedură de executare formulată de creditorul de drept către un executor judecătoresc și, în final, îndeplinirea condițiilor din cadrul procedurii de executare. Procedura de executare începe la cererea unui creditor prin diverse mijloace, cum ar fi sechestrarea și vânzarea bunurilor corporale sau necorporale.

Pentru hotărârile pronunțate în țările UE, creditorul are la dispoziție mecanisme speciale de executare. Acestea includ ordinele de plată ale UE și titlul executoriu european. Hotărârile pronunțate de state care nu sunt membre ale UE sunt, în mod normal, recunoscute și executate, cu condiția ca țara emitentă să fie parte la un acord bilateral sau multilateral cu România. În caz contrar, se va iniția o procedură de exequatur în fața instanțelor naționale, conform prevederilor dreptului internațional privat românesc.

Proceduri de insolvență

PROCEDURI EXTRAJUDICIARE

Conform Legii insolvenței din 2014, concordatul preventiv constă într-un acord cu creditorii prin care debitorul propune un plan de redresare a afacerii, care include un plan de rambursare a creanțelor creditorilor. Prin semnarea acestui acord, creditorii își confirmă sprijinul în efortul de a ajuta debitorul să-și depășească dificultățile financiare. Procedura este gestionată de un administrator special, care elaborează o ofertă adresată creditorilor. Aceasta trebuie aprobată de cel puțin 75% dintre creditori în termen de 60 de zile de la data primirii ofertei. De asemenea, oferta este supusă aprobării unui judecător sindic.

PROCEDURI DE INSOLVENȚĂ

Aceasta este o procedură preliminară, care poate fi urmată de o procedură de reorganizare sau de o procedură de faliment.

PROCEDURA DE REORGANIZARE

Procedura judiciară de reorganizare presupune elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a unui plan de reorganizare menit să permită debitorului redresarea cu succes a activității sale și rambursarea datoriilor, în conformitate cu un grafic de plăți convenit.

Planul poate prevedea restructurarea financiară sau operațională a activității debitorului, restructurarea societății prin modificarea structurii capitalului social sau vânzarea de active. Planul de reorganizare este supus aprobării adunării generale a creditorilor. În această perioadă, debitorul este reprezentat de un administrator special.

PROCEDURA DE FALIMENT

În cazul în care nu se ajunge la un acord de reorganizare, debitorul va intra în faliment. Scopul procedurii de faliment este de a valorifica activele debitorului în vederea rambursării creanțelor creditorilor. Pe parcursul acestei proceduri, debitorul este reprezentat de lichidatorul judiciar. Acesta va efectua lichidarea tuturor activelor debitorului, iar sumele obținute vor fi distribuite creditorilor, pe baza ordinii de prioritate consemnate în tabelul final consolidat al datoriilor.

Ultima actualizare: noiembrie 2025