Iran

Creșterea economică va rămâne slabă din cauza sancțiunilor internaționale și a cererii interne reduse

Se preconizează că activitatea economică va rămâne slabă în 2026. Escaladarea conflictului cu Israelul și SUA în iunie 2025 a agravat presiunile structurale și macroeconomice preexistente. Printre acestea se numără prețurile scăzute la petrol (hidrocarburile reprezintă aproximativ 10 % din PIB), hiperinflația persistentă, șomajul ridicat și penuria de energie electrică și apă, probleme de lungă durată, toate acestea împiedicând deja dinamica creșterii economice. În plus, aplicarea sancțiunilor s-a înăsprit progresiv începând cu jumătatea anului 2024, când SUA au intensificat acțiunile împotriva transporturilor de petrol iranian, a companiilor de transport maritim și a rețelelor de eludare a sancțiunilor, ceea ce a dus la creșterea costurilor de transport și de asigurare, la întârzieri în livrări și la reduceri mai mari ale prețului petrolului. Aplicarea sancțiunilor s-a intensificat și mai mult în 2025, pe fondul tensiunilor regionale în creștere, cu o supraveghere mai strictă asupra logisticii maritime, a intermediarilor financiari și a canalelor de finanțare a comerțului, limitând astfel intrările de valută străină. În urma reînnoirii tensiunilor diplomatice și a reintroducerii sancțiunilor ONU de către E3 (Franța, Germania și Regatul Unit) la sfârșitul anului 2025, riscurile legate de sancțiuni au crescut din nou, afectând încrederea, relațiile bancare și accesul la finanțare externă, tehnologie și bunuri de capital. În urma demonstrațiilor de masă care au început la sfârșitul lunii decembrie 2025, rialul iranian a pierdut și mai mult teren pe piața paralelă, scăzând la aproximativ 1,47 milioane IRR pe dolar american până la jumătatea lunii ianuarie 2026, de la aproximativ 0,8 milioane IRR cu un an înainte. Tendința de depreciere bruscă a monedei va intensifica presiunile inflaționiste și va reduce și mai mult puterea de cumpărare a gospodăriilor, ceea ce va exercita o presiune puternică asupra consumului privat (aproximativ 50 % din PIB). Perspectivele vor afecta investițiile (aproximativ 30 % din PIB).

Se preconizează că inflația va continua să crească vertiginos pe fondul deprecierii accentuate a rialului față de dolarul american și al tipăririi de bani. Întărirea sancțiunilor va limita și mai mult accesul Iranului la fluxurile de capital, sporind presiunile asupra cursului de schimb și determinând creșterea prețurilor, în special pentru bunurile importate și combustibil. Politica monetară va rămâne probabil limitată de nevoile de finanțare fiscală, ale băncilor comerciale și de finanțare socială, precum și de factori instituționali mai largi, limitând astfel capacitatea autorităților de a ține inflația sub control. În același timp, ajustările recente ale prețurilor la combustibili, inclusiv majorarea tarifelor pentru consumatorii cu consum ridicat și restricțiile privind accesul la cursurile de schimb subvenționate, fac parte dintr-un efort mai amplu de a limita costul fiscal al subvențiilor universale prin îmbunătățirea modului în care acestea sunt direcționate. Se preconizează că acestea vor contribui moderat la presiunea inflaționistă pe termen scurt.

Reducerea persistentă a excedentului de cont curent și creșterea deficitului bugetar

Se preconizează că poziția externă a Iranului se va slăbi în continuare, în ciuda faptului că contul curent rămâne ușor excedentar. Prețurile mai scăzute ale petrolului și sancțiunile mai severe vor afecta veniturile din exportul de petrol (aproximativ 55 % din totalul exporturilor). Deși producția de țiței s-a dovedit relativ rezistentă în 2025 și a fost estimată la aproximativ 3,2 milioane de barili pe zi (b/d) la sfârșitul anului 2025, perspectivele rămân incerte pe fondul intensificării sancțiunilor și al perspectivelor limitate de relaxare a acestora. Orice reduceri suplimentare ale producției din partea OPEC+ ar contribui probabil la accentuarea presiunii descendente asupra prețurilor globale ale petrolului și ar diminua și mai mult potențialul veniturilor Iranului din petrol. Spre deosebire de petrolul brut, exporturile de gaze ale Iranului sunt limitate din punct de vedere structural și se restrâng în mare măsură la livrările prin conducte către Turcia, Irak și Armenia. Exporturile non-petroliere (în principal produse petrochimice, metale/minerale și produse agricole) vor scădea din cauza problemelor de securitate, cum ar fi controalele de securitate mai stricte în porturi și la punctele de trecere a frontierei, întârzierile în livrări, costurile mai mari de asigurare și transport, precum și penuria persistentă de energie și apă. Cererea de importuri va rămâne scăzută din cauza penuriei de valută străină și a deprecierii rialului. Accesul limitat la sistemul internațional de plăți și la sistemul bancar va continua, de asemenea, să afecteze negativ volumul importurilor, deși se preconizează că importurile esențiale — în special de combustibil — vor rămâne semnificative, pe fondul restricțiilor impuse capacității interne de rafinare a țării. În același timp, accesul extrem de limitat al Iranului la finanțare externă și interdicția de a accesa activele înghețate deținute în străinătate continuă să afecteze negativ intrările de valută. Situația este agravată de fuga de capital, care s-a accelerat începând cu 2025.

Se preconizează că înăsprirea sancțiunilor internaționale va exercita o presiune suplimentară asupra veniturilor din petrol. În același timp, cheltuielile bugetare, în principal sub forma cheltuielilor sociale și a salariilor din sectorul public, vor rămâne probabil la un nivel ridicat pe fondul presiunilor sociale existente, ceea ce înseamnă că orice ajustare fiscală s-ar face, cel mai probabil, în detrimentul cheltuielilor de capital și al celor discreționare. În consecință, se preconizează că eforturile de ajustare vor lua forma unor reduceri sau amânări ale cheltuielilor de investiții, mai degrabă decât a unor reduceri ale cheltuielilor curente. În același timp, nevoile crescânde în materie de apărare și securitate, împreună cu activitatea economică slabă care împiedică colectarea impozitelor, vor contribui probabil la adâncirea și mai mare a deficitului bugetar.

Riscuri politice și sociale grave pe fondul tensiunilor geopolitice în escaladare

Sancțiunile mai severe, inflația în creștere vertiginoasă și prăbușirea rialului au afectat nivelul de trai. Situația a contribuit în mare măsură la protestele sociale răspândite pe scară largă la nivel geografic, care au început la sfârșitul lunii decembrie 2025 și s-au prelungit până în ianuarie 2026. Tulburările sociale au fost contracarate printr-o reacție dură a forțelor de securitate, în timp ce riscul unor sancțiuni mai severe a sporit incertitudinea politică și economică existentă. Marja de manevră pentru reforme economice este redusă, întrucât menținerea stabilității pe termen scurt va rămâne probabil o prioritate. În ansamblu, se preconizează că dinamica politică internă, agravată de constrângerile legate de sancțiuni, va continua să afecteze punerea în aplicare a politicilor și încrederea economică pe termen mediu.

Perspectivele unei reluări a dialogului diplomatic între SUA și Iran par limitate pe termen scurt, întrucât pozițiile celor două părți cu privire la chestiuni-cheie s-au îndepărtat și mai mult. SUA au continuat să semnaleze sancțiuni mai dure și condiții mai stricte legate de activitățile nucleare și de rachete ale Iranului, în timp ce autoritățile iraniene au arătat o disponibilitate redusă de a relua negocierile fie cu omologii americani, fie cu cei europeni și, în plus, au redus cooperarea cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Deși canalele pentru un angajament viitor nu sunt complet închise, o evoluție diplomatică semnificativă rămâne puțin probabilă, având în vedere condițiile actuale. Relațiile dintre Iran și Israel continuă să fie extrem de tensionate și prezintă un risc semnificativ de o nouă escaladare, inclusiv atacuri directe și represalii, posibil cu participarea SUA. Relațiile regionale ale Iranului sunt complexe, cu o prezență diplomatică limitată în unele zone, dar cu legături comerciale și financiare semnificative, pe fondul unor tensiuni geopolitice continue. Deși relațiile cu anumite țări din Golf s-au îmbunătățit, acestea rămân sensibile la schimbările din mediul de securitate regional. Iranul menține o poziție regională activă, inclusiv prin parteneriate cu actori statali și nestatali din Irak, Liban și Yemen, ceea ce continuă să-i modeleze relațiile cu țările vecine. În ansamblu, riscul unei escaladări periodice rămâne ridicat, ceea ce ar putea afecta încrederea și economia.

Ultima actualizare: ianuarie 2026