Togo

O creștere puternică și susținută datorită investițiilor

Se preconizează că creșterea economică va rămâne robustă în 2026. Investițiile publice și private în infrastructură – modernizarea porturilor, îmbunătățirea rețelei rutiere și dezvoltarea Platformei Industriale Adétikopé (AIP) – vor stimula exporturile (fosfați, soia, textile) și reexporturile, consolidând rolul țării ca nod regional de tranzit. Lucrările de reabilitare a autostrăzii Lomé-Cotonou (Benin) continuă în cadrul proiectului coridorului Abidjan-Lagos, conceput pentru a deschide zonele de producție și a facilita fluxurile comerciale regionale. Noul Program de Investiții Publice (PIP 2026-28) prevede, de asemenea, creșterea cheltuielilor sociale, consolidarea capacităților militare de combatere a terorismului și electrificarea zonelor rurale. Se preconizează că industria (21 % din PIB) va continua să se extindă. Agroalimentarul și industria textilă vor continua să se dezvolte în zonele economice speciale, în timp ce sectorul minier, care reprezintă o pondere redusă a economiei, este de așteptat să câștige un nou avânt. Guvernul mizează în special pe accelerarea prelucrării locale a fosfatului, principalul produs de export. În plus, producția de mangan la mina Nayéga a început în iulie 2025, volumele preconizate urmând să se situeze între 4.000 și 8.000 de tone pe lună în perioada 2025-2030. Agricultura (20% din PIB) ar putea beneficia de o redresare a producției de bumbac. În acest sens, guvernul își propune să aducă producția mai aproape de nivelul record din 2018-2019 (peste 140.000 de tone), în timp ce în prezent se străduiește să depășească în mod durabil pragul simbolic de 60.000 de tone. Pentru a sprijini sezonul 2025-2026, guvernul menține prețurile stimulative pentru producători (300 de franci CFA pe kilogram de bumbac în boabe și 14.000 de franci CFA pe sac de îngrășământ) și intenționează să crească utilizarea îngrășămintelor (se preconizează 85.000 de tone). Aceste măsuri vizează, de asemenea, abordarea provocărilor legate de suveranitatea alimentară și reziliența rurală. În cele din urmă, se preconizează că consumul privat va rămâne puternic, susținut de o inflație moderată.

În 2025, inflația a atins cel mai scăzut nivel din 2017, pe fondul scăderii prețurilor la energie și alimente și al îmbunătățirii recoltelor locale. Cu toate acestea, nivelurile prețurilor în 2026 vor fi supuse unor riscuri de creștere legate de condițiile meteorologice, precum și de securitatea regională și de tensiunile geopolitice. Izbucnirea războiului în Iran în februarie 2026 a determinat o creștere vertiginoasă a prețurilor mondiale la petrol. Persistența conflictului ar putea reaprinde inflația importată pentru această țară, care depinde de importurile de petrol.

Consolidarea fiscală se desfășoară conform planului

Având în vedere incursiunile jihadiste în curs din nordul țării, autoritățile vor continua să aloce resurse semnificative sectorului militar, menținând în același timp un nivel ridicat al investițiilor publice, în special în infrastructură. Cu toate acestea, se preconizează că deficitul bugetar se va reduce în continuare și se va apropia de criteriul regional de convergență de 3 % din PIB. Această îmbunătățire reflectă creșterea veniturilor provenite din activitățile de transbordare din Portul Lomé, precum și consolidarea fiscală în curs, întreprinsă în cadrul programului Facilității de Credit Extins (ECF) al FMI, semnat în martie 2024 pe o perioadă de 42 de luni, cu o alocare de 390 de milioane de dolari SUA. Bugetul pentru 2026 (4 miliarde de euro, o creștere de 14% față de bugetul anterior) prevede o reducere treptată a subvențiilor, în special pentru energie electrică, utilități publice și combustibil, și menține plafonul cheltuielilor salariale din sectorul public la 15% din PIB. Cheltuielile sociale vor rămâne o prioritate, deoarece se preconizează că acestea vor reprezenta aproape jumătate din bugetul național. Cu toate acestea, raționalizarea subvențiilor pentru combustibili — care prevedea o reducere de 40 % până în 2026 — ar putea fi compromisă de creșterea vertiginoasă a prețurilor petrolului cauzată de războiul din Iran. În ceea ce privește veniturile, guvernul își propune să stimuleze colectarea veniturilor prin noi măsuri: facturarea electronică pentru colectarea TVA-ului, introducerea unui impozit reținut la sursă de 5 % asupra câștigurilor mari din jocuri de noroc și aplicarea unor noi taxe la export pentru produsele agricole brute. De asemenea, reforma TVA-ului continuă, cu scutiri mai stricte pentru furaje și inputuri destinate creșterii animalelor și pescuitului. Guvernul intenționează, de asemenea, să majoreze accizele (la tutun și vehicule second-hand) și să extindă baza de impozitare a proprietății imobiliare. Obiectivul este de a crește veniturile fiscale cu cel puțin 0,5% din PIB în fiecare an. După ce va atinge un nivel maxim în 2024, se preconizează că ponderea datoriei publice în PIB va scădea treptat datorită unei gestionări prudente. Conștiente de expunerea ridicată față de piața regională (60 % din datoria publică), autoritățile urmăresc să crească ponderea datoriei externe, care oferă scadențe mai lungi și rate ale dobânzii mai mici. Prin urmare, autoritățile își propun să limiteze costurile ridicate ale serviciului datoriei (14 % din PIB), o consecință a înăspririi condițiilor de finanțare regionale. FMI estimează că riscul de supraîndatorare, atât la nivel global, cât și la nivel extern, va rămâne moderat, susținut de o creștere robustă, de consolidarea fiscală continuă și de refacerea rezervelor regionale. Aceste rezerve se redresează treptat după ce au atins niveluri deosebit de scăzute, situându-se la aproximativ șase luni de importuri până la sfârșitul anului 2025. În ciuda acestei îmbunătățiri, Togo rămâne expus unor presiuni semnificative de refinanțare pe termen scurt.

Deficitul comercial (12 % din PIB) este de natură structurală, datorită dependenței puternice a țării de bunurile de consum și de capital importate, dar s-a redus în 2025 datorită redresării producției de bumbac, extinderii sectorului de prelucrare a produselor agricole și îmbunătățirii termenilor de schimb. Această îmbunătățire a fost determinată de scăderea prețurilor globale la petrol și alimente la momentul respectiv, precum și de ancorarea monedei la euro, care s-a apreciat față de dolar. Se preconizează că tendința va continua, în ansamblu, în 2026, deși un preț mediu mai ridicat al petrolului, ca urmare a războiului din Iran, ar putea face importurile mai scumpe. Togo beneficiază, de asemenea, de un excedent structural în sectorul serviciilor (3 % din PIB), susținut de comerțul de tranzit și de turism, precum și de un excedent semnificativ în contul veniturilor secundare (6 % din PIB), datorită remitențelor expatriaților. Prin urmare, se preconizează că deficitul de cont curent se va reduce și mai mult în 2026. Progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformelor susținute de cadrul de credit extins (ECF) al FMI consolidează încrederea externă și vor permite Togo să acceseze finanțare regională și externă, fie ea concesională sau nu.

Schimbarea regimului și riscurile persistente de securitate din nord

La alegerile legislative din aprilie 2024, Uniunea pentru Republică (UNIR) — partidul președintelui Faure Gnassingbé, aflat la putere din 2005 — a câștigat 108 din cele 113 de locuri din Adunarea Națională. În mai 2024, Adunarea a adoptat o reformă constituțională prin care sistemul a fost transformat dintr-unul prezidențial într-unul parlamentar. La primele alegeri pentru Senat din istoria țării, desfășurate în februarie 2025, UNIR a câștigat 34 din cele 41 de locuri supuse votului (celelalte 20 fiind ocupate prin numire). În mai 2025, în calitate de lider al partidului majoritar, Faure Gnassingbé a fost numit de Adunare în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri, o funcție nou-creată care concentrează acum cea mai mare parte a puterii executive. Absența limitelor de mandat și prezența familiei Gnassingbé la conducerea țării încă din 1967, combinate cu controlul asupra forțelor de securitate și a instituțiilor politice și judiciare, sugerează că acesta va rămâne la putere pe termen lung. Guvernul beneficiază, de asemenea, de progrese economice și sociale vizibile. În cele din urmă, tot în mai 2025, Jean-Lucien Savi de Tové, singurul candidat la această funcție, a fost ales de 150 de membri ai Parlamentului în calitate de președinte al Republicii, o funcție care a devenit în mare măsură simbolică, întrucât competențele sale au fost reduse la minimum prin reforma din 2024.

În ceea ce privește securitatea, nordul țării continuă să sufere de pe urma incursiunilor jihadiștilor, din cauza frontierei permeabile cu Burkina Faso. Starea de urgență declarată în regiunea Savanes în 2022 a fost prelungită până în martie 2027. Cu toate acestea, violențele se vor limita la regiunea de frontieră, iar autoritățile vor menține un control efectiv asupra zonei.

Togo își consolidează treptat legăturile cu țările membre ale Alianței Statelor din Sahel (AES) – Burkina Faso, Mali și Niger – și adoptă o atitudine mai conciliantă față de juntele militare ale acestora, în special datorită faptului că depinde în mare măsură de comerțul cu membrii grupului. Togo își va continua, de asemenea, relația specială cu China, principalul său furnizor, creditor bilateral și partener important de investiții. Cele două țări lucrează în prezent la finalizarea unui protocol menit să faciliteze accesul soiei togoleze pe piața chineză. Potrivit autorităților chineze, procesul de aprobare se afla în etapele finale la sfârșitul anului 2025. În plus, Togo și Rusia și-au consolidat legăturile. În noiembrie 2025, Faure Gnassingbé s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Moscova pentru a anunța deschiderea ambasadelor respective. Cu toate acestea, relațiile cu Occidentul, în special cu Franța și SUA, nu au fost afectate. În cele din urmă, performanța economică a țării și capacitatea sa de a pune în aplicare reforme economice — evidențiate de angajamentul FMI — vor continua să consolideze sentimentul pozitiv în rândul investitorilor și donatorilor internaționali.

Ultima actualizare: martie 2026