Munca de la distanta: riscurile si oportunitatile relocarii virtuale

Munca la distanta a devenit noua norma in timpul pandemiei Covid-19. Pe masura ce iesim din criza, aceasta schimbare culturala ar putea permite companiilor din tarile dezvoltate sa angajeze personal in regim de la distanta din tarile emergente pentru a-si reduce costurile cu forta de munca. Coface estimeaza ca numarul total de locuri de munca realizate de la distanta in economiile cu venituri ridicate este de aproximativ 160 de milioane, in timp ce numarul fortei de munca potentiala de la distanta din economiile cu venituri mici si medii este de aproximativ 330 de milioane. Coface estimeaza, de asemenea, ca firmele franceze ar economisi 7% din costurile cu forta de munca, chiar daca doar 1 din 4 locuri de munca de la distanta ar fi relocat.

Pentru economiile emergente, aceasta potentiala mutare virtuala ar putea deveni un pilon al dezvoltarii. Pentru a identifica castigatorii probabili ai acestei tendinte, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului fortei de munca, infrastructura digitala si climatul de afaceri. Asia de Sud-Est se prefigureaza ca regiune cu potential ridicat, in special India si Indonezia; la fel ca alte tari mari emergente, cum ar fi Brazilia si Polonia.

Cu toate acestea, relocarea virtuala ar putea genera anxietate economica in randul angajatilor din economiile mature si ar putea deveni o sursa de risc politic.

Tentatia relocarii virtuale

In ultimele decenii, relocarea activitatii industriale si cresterea lanturilor globale de aprovizionare au fost unii dintre principalii factori de crestere a productivitatii. Cu toate acestea, de cativa ani, acesti indicatori de productivitate si eficienta au scazut.

Pentru a continua sa creasca nivelul competitivitatii si sa reduca nivelul costurilor, companiile pot fi tentate sa mute servicii si activitati in tari cu costuri mai mici ale fortei de munca, asa cum s-a intamplat in trecut cu serviciile IT si call center.Coface estimeaza ca firmele franceze ar economisi 7% din costurile fortei de munca, chiar daca doar 1 din 4 locuri de munca  de la distanta ar fi relocat.

Odata cu pandemia Covid-19,aproape 40% din forta de munca din Europa a muncit de la distanta in perioada carantinei din al doilea trimestru al anului 2020.Surprinse de productivitatea fortei de munca,companiile sunt din ce in ce mai atrase de ideea unei forte de munca virtuala globalizata. In SUA, ponderea organizatiilor care doresc sa angajeze personal de la distanta cu norma intreaga cu sediul in strainatate a crescut la 36%, in crestere de la 12% inainte de pandemie.

Cate locuri de munca se pot desfasura de la distanta? Cate pot fi relocate?

Cu cat o economie se bazeaza mai mult pe activitati de servicii bazate pe cunostinte aprofundate, cu atat forta sa de munca poate lucra mai mult de la distanta. Intr-un sondaj realizat in luna octombrie 2020 pe muncitori americani, 62% dintre respondentii cu studii superioare au declarat ca munca lor ar putea fi realizata de la distanta.Potrivit Organizatiei Internationale a Muncii,doar 13% din locurile de munca din tarile emergente pot fi realizate de la distanta, comparativ cu 27% in tarile bogate.

Totusi, acest lucru nu inseamna ca toate locurile de munca pot fi relocate. Multe sarcini necesita prezenta partiala fizica,contact personal cu clientii sau o buna intelegere a culturii locale.

Pentru tarile bogate, relocarea virtuala ar putea deveni o sursa de risc politic, in acelasi mod in care dezindustrializarea a contribuit la cresterea populismului. Presiunile concurentei globale pot provoca anxietate economica in randul angajatilor cu studii superioare, alimentand polarizarea politica.

In cele din urma, unele tari emergente sunt mai bine pozitionate decat altele pentru a atrage investitii virtuale de relocare.Pentru a identifica castigatorii probabili ai acestei tendinte, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului fortei de munca, infrastructura digitala si climatul de afaceri. Tari precum India, Indonezia sau Brazilia au un numar mare de angajati potentiali de la distanta si costuri foarte mici ale fortei de munca. Alte tari, cum ar fi Polonia, ofera un climat de afaceri excelent si o infrastructura digitala robusta. In timp ce China si Rusia ar fi, in teorie, destinatii virtuale ideale de relocare,tensiunile geopolitice in crestere si problemele de securitate ciberneticacu Occidentul ar reprezenta unobstacol semnificativ.

Descarcati aceasta publicatie