Republica Ceha, Polonia, Chile si Thailanda, cele mai apropiate tari de o revenire rapida a exporturilor

• Dintre cele 34 de tari in curs de dezvoltare studiate, doar 4 sunt capabile de o revenire viguroasa pe termen scurt
• Criterii: competitivitatea preturilor, grad de indatorare, risc politic
• China, Arabia Saudita, Egipt si Ecuador se confrunta cu riscuri

Desi criza actuala din tarile in curs de dezvoltare este surprinzatoare ca intensitate, cu o crestere injumatatita in cinci ani si o crestere a expunerii la riscul valutar si la datorii, totusi, nu este un fenomen izolat. Crize similare s-au observat si in 1990, terminate cu o brusca relansare a activitatii, in ciuda iesirilor de capital tot mai mari si a lipsei revenirii creditului bancar. In medie, aceste economii emergente si-au atins nivelul anterior de productie in doi pana la trei ani, chiar daca, pe termen lung, cresterea a fost mult mai mica.

Astazi, care dintre aceste tari pot oferi mediului de business o recuperare rapida? In esantionul de treizeci si trei de tari studiate de Coface, doar patru indeplinesc cele trei criterii esentiale: competitivitatea preturilor castigata prin deprecierea monedei incepand cu 2013, capacitatea de imprumut a companiilor si riscul politic moderat. Acestea sunt Republica Ceha, Polonia, Chile, si Thailanda.

Criteriul 1: cresteri competitive de pret

Pe termen scurt, cel mai eficient mod de a creste competitivitatea este deprecierea cursului de schimb efectiv real (de exemplu, monedele tarilor in care sunt efectuate schimburile, fara a se limita la dolar), primele care beneficiaza fiind intreprinderile exportatoare si anumite servicii. Printre cele 14 tari care ar putea beneficia cel mai mult de tendintele recente de pe piata de schimb pot fi identificate doua categorii: exportatorii de produse manufacturiere, a caror moneda s-a depreciat moderat incepand cu 2013 (Republica Ceha, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Malaezia, Thailanda si Turcia) si exportatorii de marfuri a caror moneda s-a depreciat (Brazilia, Mexic, Chile, Columbia, Kazahstan, Africa de Sud, Federatia Rusa).

Moneda principalilor pierzatori - Vietnam, China, Ecuador, Egipt si chiar Arabia Saudita - s-a apreciat in termeni reali efectivi ca o a treia moneda sau ca moneda a unui sistem fix ori flexibil al ratei de schimb fata de dolarul utilizat.  

Criteriul 2: Nivelul datoriei companiilor

Ca nivelul datoriei initiale sa nu fie excesiv, competitivitatea preturilor trebuiesa fie tradusa intr-o crestere a investitiilor companiilor. Oricum, nivelul datoriei publice a crescut ca urmare a politicilor monetare expansioniste de relaxare a conditiilor de creditare bancare post-Lehman si a dezvoltarii rapide a pietelor de obligatiuni. Intre 2004 si 2014, nivelul datoriei publice este multiplicat cu 4,5, in valoare absoluta si, in raport cu PIB, creste cu 26 de puncte procentuale, pe fondul unei evolutii slabe in tarile in curs de dezvoltare, in scadere de la 7,2% in 2010 la 3,4% in 2016 (3,9%, procentul asteptat in 2016).

Combinate cu conditiile de creditare mai stricte (cu exceptia Europei emergente), datoriile mari inseamna cheltuieli mai mari, capacitati limitate de investitii si piedici in recuperare. Acest risc este mare, in mod particular, in patru tari a caror datorie corporativa depaseste 90% din PIB sau a crescut cu 10 puncte de la mijlocul anului 2008: Brazilia, Malaezia, Turcia, Bulgaria si Rusia.

Criteriul 3: Riscul politic

In cele din urma, revenirea economica poate fi intarziata de incertitudinile politice majore, obligand companiile sa amane deciziile privind investitiile. Din cele opt tari care ar putea beneficia de pe urma castigurilor competitivitatii preturilor si care nu sunt afectate de riscul datoriilor corporative, jumatate se confrunta cu un risc politic excesiv. Sunt tarile al caror scor pe fiecare dintre cei doi indicatori Coface - presiunile de schimbare[1] si instrumente de schimbare[2] - este mai mare decat media din tarile studiate, cu tendinta de crestere din 2007.

Dupa aplicarea filtrului celor trei citerii, patru tari sunt in masura sa mearga spre mai bine sau sa reziste crizei actuale: Republica Ceha, Polonia, Chile si Thailanda. Aceste economii reprezinta mai putin de 2% din PIB-ul global, insa impartasesc punctele forte comune: sunt relativ industrializate, au depasit capcana veniturilor medii si nu au exporturi prea mari pe pietele emergente cele mai afectate. Fundamentele lor economice sunt bune: presiune inflationista, mica, scazuta (Chile, Republica Ceha) sau datorie publica moderata (Thailanda, Polonia), si niciuna dintre ele nu are un deficit de cont curent ridicat. Cu toate acestea, surse ale vulnerabilitatii exista: risc politic si social in Polonia, Thailanda, Chile, chiar daca moderat. Chile are o dependenta semnificativa de cupru.   

La celalalt capat al scalei, studiul confirma faptul ca alte economii au putin loc de revenire pe termen scurt: China, Arabia Saudita, Egipt si Ecuador, toate au o moneda care s-a apreciat in mod semnificativ incepand cu 2013 (in special datorita utilizarii monedei a treia sau a unui sistem de curs de schimb fix sau flexibil in raport cu dolarul) si un nivel ridicat de risc politic. Printre acestea, China a acumulat chiar toate punctele slabe, din moment ce nivelul datoriei companiilor sale este foarte mare.

[1] Presiunile pentru schimbare (inflație, șomaj, controlul corupției) măsoară intensitatea frustrărilor social-politice dintr-o anumită țară

[2] Instrumentele de schimbare (educație, rețele sociale, proporția tinerilor, rolul femeilor) arată capacitatea acestor societăți de a transforma frustrările în acțiune politică