UE–SUA: un compromis comercial pentru a evita escaladarea, dar supus unei atenții sporite

Compromisul la care s-a ajuns la 20 mai între Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European cu privire la textele de ratificare a Acordului de la Turnberry marchează o nouă etapă în relațiile comerciale dintre Bruxelles și Washington. Însă, dincolo de aparența unei dezghețări a relațiilor transatlantice, acordul reflectă în primul rând o abordare axată pe gestionarea riscurilor: scopul este acela de a evita o nouă intensificare a protecționismului american, păstrându-se în același timp mijloacele de a riposta în cazul în care Statele Unite nu își vor respecta angajamentele.

Cifre cheie

• 15% față de 0%: cele două plafoane tarifare aflate în centrul compromisului transatlantic.
• 31 decembrie 2026: termenul limită stabilit pentru respectarea integrală a acordului de către SUA.
• 31 decembrie 2029: data prevăzută pentru expirarea acordului, cu excepția cazului în care acesta este prelungit.

Evitarea unei reveniri la războiul comercial

Încheiat în vara anului 2025, pe fondul amenințării lui Donald Trump de a impune tarife de până la 30% asupra mărfurilor europene, Acordul de la Turnberry a limitat acest nivel la 15%. În schimb, Uniunea Europeană s-a angajat să elimine tarifele aplicate importurilor industriale din SUA și să îmbunătățească accesul pe piață pentru anumite produse agricole și agroalimentare.

Deși acordul a fost puternic criticat în Europa pentru că este dezechilibrat, acesta urmează o logică clară: asigurarea cadrului comercial și evitarea unui scenariu considerat și mai costisitor pentru exportatorii europeni.

Măsuri de protecție împotriva Washingtonului

Caracteristica distinctivă a compromisului european constă în mecanismele de protecție integrate în textele de punere în aplicare. Această abordare se bazează pe trei mecanisme:

• o clauză de suspendare în cazul în care Statele Unite nu respectă plafonul de 15%, fie din cauza introducerii de noi tarife, fie din cauza unei reduceri insuficiente a celor deja în vigoare (în special pentru produsele derivate din oțel și aluminiu, pentru care tarifele pot ajunge încă până la 50 %). Termenul limită stabilit de UE pentru respectarea plafonului de 15% este 31 decembrie 2026.
• un mecanism de salvgardare care poate fi activat în cazul unei creșteri a importurilor care cauzează un prejudiciu grav industriei europene.
• o clauză de expirare care prevede că concesiunile vor expira la 31 decembrie 2029 în absența unei prelungiri legislative.

Astfel, UE ratifică un acord condiționat și reversibil.

Mărește imaginea

<div class="ibexa_text-field" > rate tarifare </div>

Micșorează imaginea

^{Data for graph in .xlsx format}

O construcție europeană care a devenit tot mai fragilă

De la semnarea sa, în vara anului 2025, contextul s-a schimbat. Hotărârea Curții Supreme a Statelor Unite privind aplicarea IEEPA¹ a limitat capacitatea administrației Trump de a impune imediat majorări masive ale tarifelor.

Ca urmare, valoarea relativă a acordului pentru Europa a devenit mai puțin clară decât era în vara anului 2025. „Reducerea Turnberry” – diferența tarifară favorabilă de care beneficia UE în comparație cu restul lumii, cu excepția Chinei – a scăzut astfel de la 4,4 puncte la 1,4 puncte între septembrie 2025 și martie 2026.

Cu toate acestea, amenințarea nu a dispărut. Presiunile recente exercitate de SUA asupra sectorului auto, precum și posibilitatea adoptării de noi măsuri comerciale pe baza altor temeiuri juridice în a doua jumătate a anului, i-au convins pe europeni că riscul unei escaladări rămâne foarte real.

Efecte mixte la nivelul diferitelor sectoare

În ceea ce privește industria prelucrătoare europeană, situația este mixtă. Sectorul auto ilustrează această ambiguitate: exportatorii europeni se vor confrunta cu o taxă vamală de 15 %, în loc de 25 %, în Statele Unite, dar în schimbul unei concurențe sporite pe piața europeană. În domeniul agriculturii, concesiile europene rămân mai bine țintite, cu reduceri semnificative pentru anumite produse prelucrate și contingente tarifare pentru segmente sensibile, precum laptele.

 Olivier Rozenberg, political analyst at Coface.

^{1 International Emergency Economic Powers Act}