Șocurile succesive legate de pandemia COVID și de războiul din Ucraina au avut un impact negativ evident asupra economiilor africane. Acestea au dezvăluit, materializat și chiar exacerbat slăbiciuni structurale majore. Supraîndatorarea și insecuritatea alimentară, cu ramificațiile lor economice, politice și sociale, sunt principalele caracteristici.
În timpul pandemiei, creșterea economică în Africa a scăzut din cauza prăbușirii prețurilor materiilor prime și a remitențelor expatriaților, precum și a prăbușirii turismului. Obstacolele în calea mobilității persoanelor și a mărfurilor și dezorganizarea sistemelor de transport au contribuit în mare măsură la recesiune.
Aceste dificultăți au fost agravate de efectele războiului din Ucraina: problemele de aprovizionare cu cereale, petrol și îngrășăminte, împreună cu creșterea prețurilor la produsele petroliere, au afectat situația financiară a statelor africane, în special pe fondul înăspririi monetare globale și al aprecierii dolarului american. Presiunile asupra produselor de bază au alimentat, de asemenea, inflația, ceea ce a contribuit pe scară largă la creșterea insecurității alimentare și a declanșat tulburări sociale și politice.
Slăbirea situațiilor bugetare și externe pe întregul continent
Unele dintre economiile majore ale continentului au fost slăbite atât în ceea ce privește conturile bugetare, cât și cele externe, ceea ce evidențiază slăbiciunile modelelor lor de creștere. Dependența de importuri (alimente, energie, produse intermediare și echipamente), dependența de o finanțare abundentă și ieftină, precum și veniturile fiscale scăzute au contribuit în mare măsură la aceste dificultăți. Egiptul, Etiopia, Kenya și chiar Ghana - toate exemple ale dinamismului african din ultimul deceniu - se luptă acum cu crize economice care pot fi puse în mare parte pe seama soldurilor slabe ale conturilor lor fiscale și externe.
Consecințele războiului din Ucraina au declanșat o deteriorare bruscă a balanțelor de cont curent ale majorității economiilor africane, în special ale celor care depind în mare măsură de importurile de mărfuri. Prețurile în creștere ale petrolului și ale produselor agricole de bază au afectat termenii comerciali ai acestora. Costurile de import au fost, de asemenea, majorate de deprecierea multor monede africane. Această depreciere, combinată cu creșterea ratelor dobânzilor, a mărit povara serviciului datoriei externe, în special a celor denominate în dolari. Doar câteva țări care extrag materii prime (Angola, Africa de Sud, Algeria, Botswana etc.) au avut o situație relativ mai bună, beneficiind de prețuri ridicate care au contribuit la atenuarea impactului diferitelor șocuri.
Din ce în ce mai multe situații de supraîndatorare
Cazurile de îndatorare nesustenabilă sau de risc mai mare de supraîndatorare s-au înmulțit pe întregul continent, care găzduiește mai mult de jumătate din cazurile constatate la nivel mondial. Criza a evidențiat resursele fiscale slabe ale continentului, care obligă țările să recurgă la datorie pentru a finanța cheltuielile și crește riscul de supraîndatorare. Veniturile fiscale au reprezentat în medie 16% din PIB în 2020 pentru cele mai mari 31 de economii africane, cu mult sub media înregistrată de țările OCDE (33,5%) sau de țările din America Latină (21,9%). În același timp, veniturile bugetare au fost constrânse de contracția activității datorată crizelor, în timp ce guvernele africane au fost nevoite să desfășoare măsuri de sprijin care au cântărit puternic în conturile lor (subvenții, scutiri de taxe).
Pe lângă creșterea gradului de îndatorare, s-a înregistrat și o creștere a costului datoriei, cu rate ale dobânzii în creștere în contextul luptei împotriva inflației. Această creștere a serviciului datoriei publice externe urmează tendința observată în ultimul deceniu, legată de creșterea ponderii creditorilor privați, care a crescut de la 29% la 43% între 2009 și 2019 în Africa Subsahariană. Volumele de emisiuni ale națiunilor africane au crescut în mod constant pe piețele internaționale de capital, unde ratele dobânzilor sunt considerabil mai mari decât cele practicate de organizațiile multilaterale de creditare sau de partenerii oficiali bilaterali.
În consecință, acumularea de datorii mai costisitoare în contextul unui mediu economic dificil a dus la creșterea numărului de cazuri de supraîndatorare și a declanșat reducerea ratingurilor datoriilor suverane ale multor state, unele dintre acestea intrând în incapacitate de plată a datoriilor. În timp ce o treime din cele 36 de țări africane cuprinse într-un studiu al FMI privind viabilitatea datoriei erau deja considerate ca fiind într-o situație de supraîndatorare sau în pericol de supraîndatorare înainte de pandemie, cele două șocuri succesive au dus acest procent la 100%.
Problemele economice sporesc problemele sociale, politice și de securitate
Multe dintre economiile continentului au cunoscut și vor continua să cunoască o încetinire accentuată a creșterii economice.
De exemplu, rata de creștere a Egiptului pentru anul fiscal 2021-2022, care a fost estimată la 6,6 % în ritm anual, se preconizează că va încetini la 3,5 % în anul fiscal 2022-2023 și că va crește la doar 4,0 % în 2023-2024, adică sub rata de dinaintea pandemiei.
În general, creșterea economică a Africii s-a situat la 3,9% în 2022 și ar putea ajunge la doar 3,5% în 2023, ceea ce ar trebui să fie luat în considerare în contextul unei rate anuale de creștere demografică de 2,6% în perioada respectivă. Prin urmare, decalajul lasă puțin spațiu de manevră pentru dezvoltarea continentului, care s-a atenuat între 2019 și 2020.
Alături de șocul inflaționist, înăsprirea politicii economice are potențialul de a declanșa tulburări sociale. Numeroase exemple de tulburări sociale au fost observate începând cu 2020 în Liberia, Tunisia, Maroc, Senegal, Africa de Sud și Kenya, printre altele. Nemulțumirea alimentează tulburările politice sub forma unor lovituri de stat, așa cum a fost cazul în Guineea, Mali, Burkina Faso și Sudan. Acest lucru oferă un teren fertil nu numai pentru acțiunile jihadiste din Sahel, Cornul Africii și Africa de Vest, ci și pentru rebeliuni în țări precum Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo și Etiopia, precum și pentru criminalitate, în special în Nigeria, care afectează mai mult continentul.