Spre deosebire de speranțele de anul trecut, în plină euforie a redresării post-pandemice, perspectivele macroeconomice pentru 2023 sunt cel puțin sumbre. În acest context, ar trebui să ne așteptăm la o creștere generalizată a creanțelor și a insolvențelor corporative? Jean-Christophe Caffet, economist-șef al Grupului, oferă câteva răspunsuri.
Cum se schimbă oportunitățile economice pentru 2023?
Anul 2022 s-a încheiat într-o notă deosebit de scăzută, departe de speranțele de anul trecut, în plină euforie a redresării post-pandemice. Perspectivele macroeconomice pentru 2023, în schimb, par cel puțin sumbre. Cele mai multe dintre riscurile identificate s-au confirmat, ceea ce face să ne îngrijorăm cu privire la un alt an teribil pentru economia mondială, în special pentru Europa, unde economia este deja în impas, în timp ce inflația atinge în continuare noi culmi.
Băncile centrale, dornice să evite repetarea scenariului din anii '70, s-au angajat într-un ciclu de înăsprire monetară. Acestea susțin că acest ciclu se va încheia doar atunci când prețurile se vor stabiliza - deși prețul macroeconomic ar putea fi o nouă recesiune.
Perioadele marcate de înăsprirea condițiilor financiare - mai ales când acestea sunt atât de mari - au aproape întotdeauna un impact asupra cererilor de despăgubire. Și mai ales dacă episoadele sunt combinate cu alți factori care pun presiune asupra profitabilității companiilor, așa cum este cazul în prezent cu creșterea abruptă (sau menținerea unor niveluri ridicate) a prețului inputurilor și al materiilor prime, în special al energiei și, posibil în viitor, al salariilor. Negocierile anuale desfășurate pe fondul unei ocupări depline a forței de muncă și al unei inflații adesea de două cifre lasă puțin loc de îndoială: costurile salariale vor crește în mod apreciabil anul viitor, cu (desigur) diferențe clare între țări și sectoare de activitate. În plus, cheltuielile cu dobânzile vor fi sensibil mai mari, iar accesul la creditele bancare va fi mai restricționat. În același timp, fluxurile de numerar ale companiilor încheie anul într-o poziție mult mai puțin favorabilă decât la începutul acestuia - în special în domeniile cele mai energofage ale sectorului de producție.
În aceste condiții, ar trebui să ne așteptăm la o recrudescență a insolvențelor corporative?
„Paradoxul” insolvențelor rezultate din pandemia Covid-19 este pe cale să dispară din două motive esențiale. Primul se referă la intervenția guvernamentală, care se află sub o presiune mult mai mare acum decât în urmă cu doi ani, din cauza revenirii inflației și a obiectivelor conflictuale cu politica monetară. În timp ce sprijinul bugetar introdus în timpul pandemiei s-a ridicat la peste 10 puncte din PIB în cele mai avansate economii, țările din Europa - cu excepția Germaniei - sunt acum mai prudente în privința cheltuielilor. Măsurile de combatere a crizei energetice („scuturi tarifare” etc.) se ridică la aproximativ 3 puncte PIB. Cu alte cuvinte, abordarea „indiferent de costuri” adoptată de guverne este acum în mod clar în urmă. Al doilea motiv se referă la natura esențială a crizei actuale, care este diametral diferită de criza din domeniul sănătății: pandemia Covid 19 a fost mai mult sau mai puțin un șoc temporar care a stins aproape toate costurile variabile suportate de întreprinderi. Criza actuală, pe de altă parte, este mai degrabă un șoc permanent, care duce la creșterea costurilor în general, pe care statul nu le poate suporta în totalitate.
În aceste condiții, este dificil să nu anticipăm o creștere abruptă a insolvențelor corporative în următoarele trimestre. Procesul de normalizare a început, de asemenea, în multe țări, cum ar fi Franța, unde a crescut cu aproximativ 50% în primele zece luni ale anului - în principal în sectoarele transporturilor, distribuției și agroalimentar. Ar fi probabil exagerat să spunem că există pericolul unui val de insolvențe și, cu atât mai mult, al unui adevărat „val de insolvențe”, așa cum au speculat unii comentatori: în primul rând, autoritățile publice urmăresc îndeaproape situația; și, în al doilea rând, posibilitatea raționalizării energiei pare să se îndepărteze pe termen foarte scurt. Cu toate acestea, anul 2023 ar trebui să semnaleze un tip de (re)convergență a micro și macroeconomiei.
