Recent, Banca Centrală a Egiptului (CBE) a instruit băncile comerciale să limiteze utilizarea cardurilor de credit pentru tranzacțiile în valută. Aceasta este cea mai recentă manifestare a lipsei de valută străină din țară. Importatorii egipteni s-au confruntat cu probleme tot mai mari în obținerea de valută pentru a-și deconta furnizorii străini. Acest lucru a început odată cu pandemia Covid-19, care a declanșat perturbări în comerț și turism, și s-a intensificat odată cu războiul din Ucraina, care a contribuit la creșterea prețurilor la produsele petroliere (din care Egiptul este un importator net) și la alimente, în special la grâu (Egiptul este cel mai mare importator din lume).
Necesități substanțiale de valută străină, dar surse de aprovizionare limitate
Egiptul continuă să aibă nevoi mari de finanțare externă, ceea ce necesită achiziționarea de valută. În primul rând, pentru a asigura serviciul datoriei sale externe (165 de miliarde USD în septembrie), al cărei cost ar putea ajunge la 29 de miliarde USD în 2024, potrivit CBE. Menținerea nivelului rezervelor valutare ale Băncii Centrale reprezintă o a doua constrângere (acestea au scăzut deja de la 45,4 miliarde USD în 2019 la 35 miliarde USD în septembrie 2023, echivalentul a 4,5 luni de importuri de bunuri și servicii), în timp ce, în același timp, trebuie să compenseze presiunea în scădere exercitată asupra monedei sale locale prin vânzarea acelorași valute străine.
Sursele tradiționale de valută ale țării se află în prezent sub presiune, ceea ce face ca situația să fie și mai complicată. Încetinirea comerțului mondial de la începutul anului apasă asupra traficului din Canalul Suez, iar apropierea conflictului dintre Israel și Hamas va duce la o scădere a veniturilor din turism în regiune. Remitențele expatriaților, în principal din Golf și din Marea Britanie, au scăzut cu 38% de la an la an în prima jumătate a anului 2023.
Diverse strategii pentru a reduce presiunea asupra rezervelor valutare
Dincolo de comprimarea importurilor, realizată prin raționalizarea valutară, există și alte strategii de atenuare a presiunii asupra rezervelor valutare, toate cu riscurile și avantajele lor.
O devalorizare semnificativă a monedei, combinată cu o mai mare flexibilitate a cursului de schimb, ar fi o primă opțiune, deoarece ar atenua presiunea asupra monedei. Dar deprecierea rapidă inițială ar fi însoțită de o creștere a inflației deja foarte ridicate.
Înăsprirea monetară și fiscală este o a doua opțiune care ar facilita adoptarea unui curs de schimb flotant, printr-o încetinire a consumului gospodăriilor și a importurilor, ceea ce nu ar fi fără a nemulțumi populația.
A treia opțiune este de a privi în afara țării prin creșterea investițiilor străine directe (ISD), dar aceasta presupune ca armata să își reducă rolul proeminent în economie prin cedări de active.
O posibilitate este instituirea unor acorduri de barter pentru a facilita importurile esențiale, fără a se apela la rezervele valutare. Acest lucru este avut în vedere, de exemplu, pentru importurile de ceai din Kenya.
Confruntate cu această situație dificilă și cu riscul unei reacții negative din partea populației și a armatei chiar înainte de alegerile prezidențiale din decembrie, este probabil ca autoritățile să încerce să amâne și să atenueze aceste reforme exigente, ajutate de sprijinul continuu al partenerilor lor, atât locali (Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite), cât și îndepărtați (SUA), precum și de scăderea relativă a prețurilor agricole mondiale.
În aceste condiții, este iluzoriu să ne așteptăm la o reducere semnificativă a comprimării valutei străine înainte de alegerile prezidențiale, o reducere care ar putea fi doar treptată și nu lipsită de regrese.
