Emiterea unei facturi către un client, în vederea efectuării unei plăți corespunzătoare unui serviciu prestat, face parte din activitatea uzuală a companiilor. Transmiterea acestei creanțe către o terță parte, care se va ocupa de colectare și va percepe un comision în acest proces, este la fel de comună în prezent, iar această practică oferă avantaje reale. Cesiunea creanțelor oferă companiilor avantaje practice și siguranță financiară care merită luate în considerare. Prin urmare, să aruncăm o privire asupra mecanismului și a aspectelor implicate.
Cei 3 actori implicați în cesiunea de creanțe:
- Cedentul, adică o societate care a emis o factură și care își transferă creanța către o terță parte, de obicei o bancă sau o societate de factoring.
- Cesionarul, societatea care a preluat creanta si care face face demersuri derecuperare si procedează la încasare.
- Debitorul cedat, un client al cedentului, care trebuie să își plătească datoria către cesionar la data scadentă convenită.
Mecanismul cesiunii de creanțe
Cesiunea de creanțe este un mecanism de transmitere a obligațiilor definit de art. 1556 alin. (1) din Codul Civil care permite unei persoane fizice sau juridice (creditorul cedent) să transmită o creanță unei alte persoane (cesionarul), de regulă în schimbul unui comision corespunzător unui procent din suma datorată. Acest terț (cesionarul) se va ocupa apoi de colectare (de la debitorul cedat) si beneficiază de toate drepturile cedentului corespunzătoare creanței cedate, având posibilitatea de a sesiza instanța pentru a-și recupera creanța. Debitorul nu se poate opune, cu excepția cazului în care creanța a fost stipulată ca fiind netransmisibilă, dar trebuie să fi recunoscut sau să fi fost notificat cu privire la cesiune.
Prin urmare, cesiunea de creanță face din cesionar noul creditor al debitorului cedat, care trebuie să își îndeplinească obligațiile față de această parte terță. De reținut faptul că cesiunea privește, de asemenea, garanțiile atașate creanței: de exemplu, gajurile[1] și fidejusiunea. Creditorul păstrează o singură responsabilitate, care se referă la validitatea creanței cesionate (existența și scadența acesteia) - cu excepția cazului în care cesionarul este conștient de natura sa incertă și o acceptă.
Trebuie subliniat faptul că, deși acest lucru se aplică în marea majoritate a cazurilor relațiilor interprofesionale, în principiu toate creanțele pot fi cesionate, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. Aceasta poate include creanțe private cum ar fi chiria, asigurarea de viață sau chiar cesiunea salariilor atunci când banca reține direct din venit la sursă pentru a rambursa un împrumut.
Vom pune accentul in continuare asupra cesiunii facturilor emise de profesioniști.
Creanța cesionată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă
Atenție: pentru recuperarea unei creanțe pe cale amiabila sau prin intermediul instanței de judecata, respectiva creanța trebuie sa fie :
- certă, adică existența sa nu poate fi contestată de către debitor;
- lichidă, adică măsurabilă și cuantificabilă cu precizie;
- exigibilă la cerere sau cu o scadență precisă, astfel încât cesionarul să o poată încasa odată ce termenele de plată acordate debitorului au expirat.
Aceste trei condiții trebuie să fie îndeplinite pentru ca cesionarul să aibă dreptul de a pune în întârziere debitorul, de a iniția o procedură de colectare pe cale amiabilă și, dacă este necesar, de a acționa în justiție.
De ce să cesionați o creanță?
Există mai multe avantaje în cesionarea creanțelor dumneavoastră. Primul și cel mai important este acela de a fi plătit mai repede. Dar este, de asemenea, o modalitate de a obține un control mai bun asupra fluxului monetar, reducând în același timp perioada de colectare. De asemenea, volumul de muncă al echipelor implicate in colectare este influențat pozitiv. Eliberarea de responsabilitatea colectării înseamnă mai mult timp pentru alte activități.
Cedarea creanțelor are un cost, dar poate fi, de asemenea, o modalitate foarte utilă de a garanta siguranța financiară a unei companii. Prin includerea acestui cost în marja sa, compania se poate proteja împotriva riscului de neîncasare, fără a-și reduce profiturile.
Cesiunea de creanțe poate fi utilizată de la caz la caz. În general, orice întreprindere poate încerca să își securizeze creanțele clienților săi prin efectuarea unei verificări de solvabilitate de către o companie specializată, al cărei raport va preciza sustenabilitatea financiară a clientului, eventualele incidente de plată și va furniza un rating de fiabilitate (cunoscut și sub numele de score entreprise).
Cum se formalizează o cesiune de creanțe?
Cesiunea de creanță este un act juridic care, pentru a fi valabil, trebuie să fie formalizat în scris. Documentul trebuie să precizeze:
- identitatea debitorului,
- suma datorată,
- data scadenței.
Cesiunea de creanță trebuie notificată debitorului, de exemplu prin scrisoare recomandată sau act emis de executorul judecătoresc, important fiind ca dovada acestei notificări să poată fi furnizată dacă este necesar.
Distincția între cesiunea de creanță și subrogare
Ambele concepte descriu posibilitatea de a transfera o creanță către o terță parte. Cu toate acestea, există diferențe majore între cele două concepte:
- Principiul transferului, care are loc prin intermediul unui contract de vânzare în cazul cesiunii de creanță, în timp ce subrogarea este un accesoriu al plății care are loc în urma unei hotărâri judecătorești sau se bazează pe o dispoziție legală ;
- Consimțământul creditorului, care este necesar în contextul cesiunii de creanță, dar nu neapărat pentru subrogație, în special în cazul unei subrogații convenționale sau legale;
- Limitele privind plata: în cadrul cesiunii de creanță, cesionarul poate solicita recuperarea întregii creanțe, indiferent de suma plătită. Pe de altă parte, subrogația este proporțională cu plata și este limitată doar la suma plătită de terțul solvabil creditorului subrogat;
- în sfârșit, caracterul speculativ, care există în cazul cesiunii, deoarece cedentul urmărește un profit, dar nu și în cazul subrogației, în care creditorul urmărește doar rambursarea.
Cesiunea de creanțe este un mecanism care poate fi util pentru atenuarea problemelor de flux monetar sau pentru asigurarea plății unei facturi. Cu toate acestea, costul său ar trebui comparat cu cel al externalizării colectării creanțelor, prin încredințarea acestei sarcini delicate unei echipe de profesioniști specializați.
[1] Contract prin care un debitor cesionează un bun pentru a garanta o datorie, cu sau fără deposedare, după caz.
Informațiile prezentate în acest articol au un caracter exclusiv informativ și de recomandare. Serviciul menționat, respectiv cesiunea de creanțe, nu face parte din portofoliul de servicii oferite de Coface. Referințele incluse au scopul de a sprijini documentarea și informarea cititorilor și nu reprezintă o ofertă comercială sau angajamentul Coface de a furniza respectivul serviciu.
Vreți să aflați mai multe despre cum vă puteți proteja lichiditățile? Luați legătura cu specialiștii noștri!
