Republica Centrafricană

Redresare în 2027, deși potențialul economic rămâne subexploatat

După ce va atinge un nivel maxim în 2025, se preconizează că creșterea economică va încetini în 2026, înainte de a-și reveni în 2027, susținută de îmbunătățirile aduse infrastructurii de transport și de accelerarea producției miniere, cu condiția ca aprovizionarea cu combustibil să revină la normal. Agricultura (bumbac, cafea, manioc, banane) reprezintă 55 % din PIB și asigură locuri de muncă pentru două treimi din populație, dar rămâne în principal o activitate de subzistență. Partea de nord a țării continuă să se confrunte cu o criză alimentară acută, în ciuda unei îmbunătățiri sezoniere a producției, din cauza veniturilor scăzute ale gospodăriilor și a prețurilor ridicate la alimente. Activitățile miniere, care sunt în mare parte artizanale și semimecanizate, generează 40 % din veniturile din export. Veniturile generate de acestea au crescut semnificativ de la ridicarea embargoului internațional asupra aurului în 2022 și pe fondul creșterii volumelor de export (de la o medie de 5 tone pe an la 7 tone în 2025), precum și al menținerii unor prețuri ridicate. În 2024, a fost ridicat și embargoul asupra diamantelor. În cele din urmă, sectorul forestier (3 % din PIB) ar putea contribui mai mult la creștere prin creșterea productivității în operațiunile de exploatare forestieră și prin utilizarea foilor de parcurs, susținute de Banca Mondială, care vizează dezvoltarea piețelor de credite de carbon

Două proiecte majore ar putea îmbunătăți semnificativ integrarea regională a Republicii Centrafricane și dezvoltarea coridoarelor sale de transport. Majoritatea fluxurilor comerciale (aproximativ 90 %) sunt transportate pe cale rutieră, ceea ce duce la costuri foarte ridicate, timpi de tranzit îndelungați și puncte de control care necesită plăți informale. În primul rând, pentru a contribui la deschiderea Republicii Centrafricane și a zonelor fără ieșire la mare din Republica Congo și Ciad, Banca Mondială finanțează Coridorul 13 (CD13), care va face legătura între Brazzaville și Bangui și, ulterior, cu N’Djamena. Lucrările de construcție au început în Republica Centrafricană în 2025, în urma unei contribuții de 280 de milioane de dolari din partea Băncii Africane de Dezvoltare. În al doilea rând, în iunie 2026, Banca Mondială a aprobat un program în valoare de 1,12 miliarde de dolari pentru securizarea și modernizarea Coridorului Economic Douala-Bangui, care servește drept principala rută de aprovizionare a țării (80 % din comerț trece prin acesta). În cele din urmă, acoperirea rețelelor de telecomunicații se îmbunătățește după ce Orange a implementat o rețea 4G în 2024.

Este adevărat că inflația a crescut din nou în 2026 pe fondul prețurilor mai ridicate la petrol și al întreruperilor în aprovizionare, care s-au reflectat în prețurile bunurilor de bază. Cu toate acestea, ea a rămas moderată în primul trimestru din cauza cererii interne mai slabe, în condițiile în care gospodăriile au dat dovadă de prudență în etapele finale ale procesului electoral. Se preconizează că inflația va încetini în 2027 dacă condițiile de aprovizionare cu combustibil se vor îmbunătăți. În iulie, Adunarea Națională a adoptat o lege de dereglementare a activităților de import de produse petroliere, care erau gestionate anterior exclusiv de compania cameruneză Neptune Oil. În plus, se preconizează că mediul monetar regional va rămâne favorabil. Prețurile mai ridicate la petrol și gaze stimulează veniturile din exporturi în principalele țări producătoare de petrol din CEMAC și consolidează rezervele valutare ale Băncii Statelor din Africa Centrală (BEAC). În acest context, se preconizează că rata dobânzii de politică monetară va rămâne neschimbată la 4,75 % în 2026.

Finanțele publice se confruntă cu un deficit profund

Se preconizează că deficitul bugetar se va adânci temporar în 2026 – fără ajutorul extern, deficitul ar ajunge la aproape 10 % din PIB – înainte de a se reduce din nou în 2027, deși într-un context de restricții severe de lichidități și de dependență de finanțarea externă în condiții preferențiale. Cheltuielile curente (12 % din PIB) sunt dominate de salarii, care absorb 70 % din veniturile interne, lăsând puțin spațiu pentru investiții în infrastructură și dezvoltare umană. Consolidarea fiscală, susținută de FMI în cadrul ECF, include măsuri precum menținerea unui control mai strict asupra cheltuielilor salariale, raționalizarea subvențiilor și realocarea resurselor către prioritățile din domeniul sănătății, educației și securității. În același timp, mobilizarea veniturilor interne rămâne slabă, situându-se sub 10 % din PIB, din cauza bazei de impozitare înguste, a dimensiunii economiei informale, a scutirilor fiscale și a fraudei. Prin urmare, reformele finanțelor publice vizează creșterea veniturilor la cel puțin 12 % din PIB. Pentru a atinge acest obiectiv, autoritățile intenționează să extindă baza de impozitare, să îmbunătățească colectarea impozitelor și să digitalizeze colectarea veniturilor prin intermediul sistemului e-Tax.

Povara datoriei a crescut începând cu 2025, dar rămâne sub pragul comunității CEMAC de 70 % din PIB. Costul mediu al acesteia rămâne relativ scăzut, la 2,7 %, iar principala restricție bugetară decurge din faptul că serviciul datoriei a reprezentat 40 % din veniturile bugetare mobilizate în primul trimestru al anului 2026. Se preconizează că datoria va continua să crească până în 2027, pe fondul unor deficite bugetare persistente. Această tendință este amplificată de dependența sporită de finanțarea internă și regională. Datoria internă și regională are condiții financiare mai puțin favorabile decât datoria externă. Datoria internă are o rată medie a dobânzii de 3,6 %, cu o scadență medie de 4,5 ani, comparativ cu 0,8 % și, respectiv, 9,5 ani pentru datoria externă. Aceasta reprezintă 70 % din stocul total al datoriei și este echivalentă cu 37 % din PIB și 90 % din costul serviciului datoriei. Datoria externă a fost contractată în mare parte în condiții preferențiale de la creditori multilaterali (FMI, Banca Mondială și Banca Africană de Dezvoltare), precum și de la creditori bilaterali, cum ar fi Taiwan, Arabia Saudită și India. Serviciul datoriei rămâne o povară grea: în primul trimestru al anului 2026, acesta a absorbit 40,93 % din veniturile bugetare. Deși datoria este sustenabilă, Republica Centrafricană continuă să se confrunte cu un risc ridicat de supraîndatorare, într-un context caracterizat de venituri slabe, presiuni asupra lichidităților și incertitudine privind finanțarea externă.

Contul curent este structural deficitar din cauza dependenței puternice a țării de importurile de bunuri esențiale, în special produse alimentare și energetice, bunuri de capital, precum și servicii de transport și logistică din Camerun. Cu toate acestea, se preconizează că deficitul se va reduce treptat, pe măsură ce deficitul comercial va scădea. Exporturile, care se concentrează pe un număr limitat de produse (în principal aur, diamante și lemn), sunt îngreunate de poziția fără ieșire la mare a țării, de insecuritatea regională și de infrastructura de transport deficitară. Deficitul ar fi mai mare în absența ajutorului internațional, care se ridică la 5 % din PIB și finanțează cea mai mare parte a investițiilor publice.

Îmbunătățirea situației de securitate și a stabilității politice

Republica Centrafricană se află într-o situație politică și de securitate fragilă de la izbucnirea războiului civil în 2013. Acordul de pace semnat în 2019 între guvernul lui Faustin-Archange Touadéra și diverse grupuri rebele nu a reușit să-și îndeplinească toate promisiunile. Cu toate acestea, diviziunile din cadrul Coaliției Patrioților pentru Schimbare (CPC), o mișcare formată din fuziunea a șase grupuri rebele ca răspuns la realegerea contestată a președintelui Faustin-Archange Touadéra în 2020, împreună cu acordul de pace din iulie 2025 dintre guvern și două miliții importante (care fac parte din CPC), au sporit ușor controlul statului asupra teritoriului (10 %) și, în consecință, asupra securității. Cu toate acestea, mai multe grupuri armate continuă să fie active, ceea ce a determinat Consiliul de Securitate al ONU să prelungească regimul de sancțiuni până la 31 iulie 2027.

Noua constituție introdusă în urma unui referendum boicotat de opoziție în iulie 2023 a prelungit mandatul prezidențial la șapte ani, reînnoibil pe termen nelimitat, ceea ce a deschis calea pentru ca președintele Touadéra să rămână la putere pentru o perioadă îndelungată. În cadrul alegerilor generale desfășurate în decembrie 2025 și aprilie 2026, președintele Touadéra și-a asigurat un al treilea mandat, câștigând alegerile prezidențiale cu 76 % din voturi, la o rată de participare de 52 %. Rezultatele au fost totuși contestate de o parte a opoziției.

La nivel internațional, Republica Centrafricană menține legături strânse cu Rusia, ale cărei forțe (Wagner, înlocuite de Africa Corps), prezente în țară încă din 2017, asigură securitatea președintelui și antrenează armata regulată în schimbul unui acces privilegiat la resursele țării (minerit, lemn și agricultură). Cu toate acestea, vizita inspectorului general al Comandamentului SUA pentru Africa (AFRICOM) din februarie 2026 a reafirmat prezența SUA într-un efort de a contracara influența rusă. MINUSCA, operațiunea de menținere a păcii a ONU desfășurată în Republica Centrafricană încă din 2014, rămâne pe teren în ciuda tensiunilor cu guvernul, forțele ruse și populațiile locale. În martie 2026, vizita ministrului francez de externe la Bangui a marcat normalizarea relațiilor bilaterale după suspendarea cooperării militare în 2016. Franța a reluat sprijinul economic prin intermediul Agenției Franceze pentru Dezvoltare (AFD), care a inclus un împrumut de 25 de milioane de euro în octombrie 2025. În același timp, tensiunile la frontieră cu Ciadul, care este acuzat că susține anumite miliții rebele, precum și afluxul de refugiați și repatriați legat de războiul civil din Sudan continuă să complice gestionarea securității.

Ultima actualizare: august 2026