Oman

Creștere susținută de diversificare și de dinamica regională în schimbare

După ce a înregistrat o creștere relativ mai puternică în 2026, se preconizează că economia omaneză se va extinde într-un ritm mai moderat în 2027, structura sa continuând să se reorienteze treptat către activități din afara sectorului hidrocarburilor. Se preconizează că producția mai mare de hidrocarburi (aproximativ 30-35% din PIB) va contribui semnificativ la creșterea economică din acest an. În timp ce eliminarea treptată a reducerilor de producție ale OPEC+ susține producția tuturor producătorilor din Golf, Omanul este deosebit de bine poziționat pentru a beneficia de perturbările regionale actuale. Spre deosebire de mai mulți exportatori importanți din Golf, o mare parte a infrastructurii de export a Omanului are acces direct la Marea Arabiei, ocolind Strâmtoarea Hormuz. Acest lucru permite continuarea producției și a exporturilor cu perturbări relativ limitate, ceea ce îi permite Omanului să compenseze parțial pierderile de producție înregistrate în alte părți ale regiunii Golfului. Producția totală de petrol a crescut cu aproximativ 11% față de aceeași perioadă a anului trecut (YoY), ajungând la 198 de milioane de barili în prima jumătate a anului 2026, în timp ce producția medie zilnică a crescut la 1,094 milioane de barili, de la 989.200 în aceeași perioadă a anului precedent. Creșterea prețurilor petrolului brut a avut, de asemenea, un efect favorabil, prețul mediu al țițeiului din Oman crescând la 80,90 USD pe baril în prima jumătate a anului 2026, de la 74 USD în aceeași perioadă a anului 2025. Se preconizează că alte sectoare, precum industria prelucrătoare (aproximativ 10 % din PIB, incluzând petrolul, produsele chimice, metalele de bază etc.), logistica și serviciile vor susține economia non-hidrocarbonată, în ciuda unor presiuni asupra turismului (aproape 3 % din PIB) și a sectorului construcțiilor, generate de tensiunile geopolitice regionale. Se preconizează că producția de hidrocarburi se va stabiliza în 2027 din cauza restricțiilor de capacitate, ceea ce ar trebui să determine revenirea ratelor de creștere la niveluri mai moderate. În consecință, este puțin probabil ca o eventuală creștere suplimentară a cotelor de producție ale OPEC să afecteze în mod semnificativ creșterea producției. Consumul privat (40 % din PIB) ar trebui să rămână rezistent, susținut de o inflație ținută sub control și de condiții stabile de ocupare a forței de muncă, deși incertitudinea geopolitică persistentă ar putea afecta încrederea consumatorilor. Investițiile (25 % din PIB) ar trebui să rămână un motor important al cererii interne, susținute de proiectele de infrastructură și de punerea în aplicare a „Viziunii 2040”, alături de creșterea investițiilor private în sectorul manufacturier, logistică, energie regenerabilă, turism și alte activități legate de diversificare. Întrucât marja de manevră fiscală a statului este limitată, participarea sectorului privat va fi esențială pentru susținerea și menținerea proiectelor de investiții planificate. Investițiile în sectorul manufacturier se concentrează din ce în ce mai mult în Zona Economică Specială Duqm, în special în industria petrochimică, industriile din aval, prelucrarea alimentelor și alte activități industriale. În același timp, extinderea continuă a porturilor din Duqm, Salalah și Sohar, împreună cu zonele logistice și facilitățile de depozitare asociate acestora, consolidează poziția Omanului ca centru regional de comerț și logistică, susținută de amplasarea sa strategică în afara Strâmtorii Hormuz. Energia regenerabilă se conturează, de asemenea, ca un domeniu-cheie de investiții, fiind dezvoltate proiecte la scară largă în domeniul hidrogenului verde, al energiei solare și al energiei eoliene, în special în Duqm și Dhofar. În același timp, se preconizează că investițiile continue în ansambluri turistice integrate, hoteluri, stațiuni și infrastructura aferentă vor susține expansiunea sectorului turistic pe termen mediu.

Se preconizează că inflația va rămâne relativ moderată în perioada următoare, în ciuda unei creșteri temporare a presiunilor asupra prețurilor în 2026. Accelerarea recentă a fost determinată în mare măsură de costurile mai ridicate ale alimentelor și transportului, pe fondul întreruperilor regionale ale aprovizionării, în timp ce tensiunile geopolitice continuă să reprezinte riscuri de creștere prin prețuri mai mari la energie, costuri de transport și inflație importată. Se preconizează că aceste presiuni se vor atenua treptat în 2027, pe măsură ce condițiile de aprovizionare se vor normaliza, ceea ce ar trebui să permită moderarea inflației. În același timp, presiunile relativ moderate asupra prețurilor interne ar trebui să contribuie la prevenirea unei tendințe inflaționiste mai persistente. În ceea ce privește politica monetară, ancorarea rialului omanez la dolarul american reprezintă elementul-cheie al politicii monetare. În consecință, se preconizează că Banca Centrală a Omanului va urma, în linii mari, ciclul de politică monetară al Rezervei Federale a Statelor Unite, pentru a menține ancorarea și a limita ieșirile de capital care ar putea avea un efect destabilizator.

Finanțe publice prudente și echilibrate și o poziție externă rezilientă

Se preconizează că perspectivele fiscale ale Omanului vor rămâne, în linii mari, favorabile în perioada 2026-2027, susținute de venituri solide din hidrocarburi, de o gestionare fiscală prudentă și de eforturi continue de consolidare a colectării veniturilor din alte surse decât petrolul. Rezultatul fiscal va fi probabil mai favorabil decât cel prevăzut în bugetul pentru 2026, întrucât veniturile din petrol și gaze continuă să beneficieze de prețuri și niveluri de producție ale hidrocarburilor mai ridicate decât se estimase. Pe de altă parte, se preconizează că autoritățile vor menține niveluri relativ ridicate ale cheltuielilor, reflectând investițiile în curs în infrastructură, proiectele de transformare economică și punerea în aplicare a priorităților din cadrul „Oman Vision 2040”. În consecință, se preconizează că deficitul bugetar va persista în 2026, dar ar putea scădea substanțial sub proiecția oficială (-1,3 % din PIB), apropiindu-se potențial de echilibru, în cazul în care condițiile de pe piața hidrocarburilor vor rămâne favorabile pe parcursul restului anului. Se preconizează că datoria publică va rămâne sub control, în timp ce poziția fiscală consolidată (inclusiv lichiditățile evaluate la 40 % din PIB) oferă un spațiu suplimentar pentru a absorbi potențialele șocuri externe. Privind spre 2027, politica fiscală va rămâne probabil ghidată de obiectivele duale de îmbunătățire a sustenabilității fiscale și de sprijinire a diversificării economice. Se preconizează că investițiile continue în logistică, industria prelucrătoare, energia regenerabilă și dezvoltarea turismului vor menține creșterea cheltuielilor la un nivel relativ stabil. În același timp, îmbunătățirile continue ale administrației fiscale și extinderea treptată a activității economice din afara sectorului hidrocarburilor ar trebui să ofere un sprijin din ce în ce mai mare veniturilor guvernamentale. Presupunând că prețurile petrolului se vor modera față de nivelurile actuale, dar vor rămâne, în general, favorabile, se preconizează că soldul bugetar va rămâne aproape de echilibru, deși este încă probabil să se înregistreze un deficit redus. În consecință, Oman ar trebui să fie în măsură să își mențină poziția fiscală relativ solidă în comparație cu standardele regionale, păstrând în același timp niveluri moderate ale datoriei publice și flexibilitate fiscală pe parcursul orizontului de prognoză.

Se preconizează că poziția externă a Omanului va rămâne favorabilă pe parcursul anului viitor, susținută de o producție mai mare de hidrocarburi, de venituri rezistente din exporturile de energie și de creșterea continuă a exporturilor din sectoarele non-hidrocarburi. Performanța exporturilor ar trebui, de asemenea, să beneficieze de poziția strategică a țării ca centru regional de logistică și comerț, în special pe măsură ce fluxurile comerciale regionale utilizează din ce în ce mai mult porturile și infrastructura logistică din Oman. Se preconizează că fluxurile continue de investiții străine directe vor oferi un sprijin suplimentar conturilor externe. Fluxurile de investiții străine au atins 2,6 miliarde OMR în primul trimestru al anului 2026, în timp ce stocul total de ISD a crescut la 32,2 miliarde OMR (aproximativ 6 % din PIB în 2025), reflectând încrederea susținută a investitorilor în economia omaneză, în ciuda tensiunilor regionale. Activitatea de investiții rămâne concentrată în sectorul hidrocarburilor, dar se extinde din ce în ce mai mult către industria prelucrătoare, logistică, energia regenerabilă și alte industrii legate de diversificare, ceea ce ar trebui să contribuie la extinderea capacității de export și la generarea de venituri suplimentare din schimb valutar pe termen mediu. În plus, eforturile recente de promovare a investițiilor au facilitat proiecte în valoare de aproximativ 460 de milioane de OMR, sprijinind dezvoltarea unor noi sectoare de creștere, în conformitate cu „Oman Vision 2040”. Cu toate acestea, se preconizează că excedentul de cont curent se va reduce treptat, pe măsură ce veniturile din hidrocarburi se vor modera, iar cererea de importuri se va intensifica, în paralel cu o activitate robustă a investițiilor interne. În ciuda acestei moderări, balanța contului curent ar trebui să își mențină surplusul redus, reflectând contribuția continuă a activităților din afara sectorului hidrocarburilor, investițiile străine susținute și îmbunătățirea diversificării exporturilor. Se preconizează că rezervele valutare vor ajunge la 20 miliarde USD (aproximativ 5 luni de importuri) până la sfârșitul anului 2026, în timp ce Autoritatea pentru Investiții din Oman deține active externe estimate la 20 miliarde USD, oferind rezerve externe suplimentare.

Tensiunile regionale reprezintă principalul factor de risc

Profilul de risc geopolitic al Omanului este mai favorabil decât cel al multor țări din regiune, reflectând politica sa de lungă durată de neutralitate și relațiile diplomatice echilibrate în întreaga regiune a Golfului. Se preconizează că autoritățile vor continua să urmărească o politică externă pragmatică, menținând legături constructive cu partenerii occidentali, China și actorii regionali, reducând astfel probabilitatea unei implicări directe în conflictele regionale. Rolul Omanului ca mediator și reputația sa de interlocutor neutru ar trebui să continue să susțină stabilitatea politică și încrederea investitorilor. Cu toate acestea, se preconizează că mediul extern va fi dificil în anii 2026 și 2027. Principalul risc geopolitic provine din reapariția tensiunilor în Golful Persic și în Orientul Mijlociu în ansamblu. Deși Oman beneficiază de prezența unor porturi importante în afara Golfului Persic și a evitat până în prezent perturbări semnificative ale producției și exporturilor de hidrocarburi, o deteriorare a condițiilor de securitate regională ar putea afecta negativ economia țării. Pe plan intern, se preconizează că riscurile politice vor fi ținute sub control sub conducerea sultanului Haitham bin Tariq Al Said, care se află la putere din 2020. Principalele provocări vor fi probabil de natură economică, mai degrabă decât politică, și includ menținerea ritmului reformelor fiscale, reducerea dependenței de veniturile din hidrocarburi și crearea de oportunități suficiente de angajare în sectorul privat pentru o forță de muncă în creștere.

Ultima actualizare: septembrie 2026