Olanda

O creștere stabilă, dar în scădere, a PIB-ului, susținută de fundamentele solide și de investițiile publice

Perspectivele economice pentru Țările de Jos în 2026 și 2027 sunt estimate a fi mai modeste, după ce, în general, țara a înregistrat performanțe superioare celorlalte țări europene de la începutul pandemiei. Consumul gospodăriilor, care a reprezentat un motor cheie al creșterii – consumul real urmând să crească cu aproximativ 1,7 % în 2025 – pare să-și piardă din avânt. O creștere treptată a șomajului, deși se preconizează că acesta va rămâne la niveluri gestionabile din punct de vedere istoric, alături de o încetinire a ritmului de creștere a ocupării forței de muncă, va afecta probabil încrederea consumatorilor. Se preconizează că aceste evoluții de pe piața muncii, combinate cu presiuni reînnoite asupra prețurilor, vor eroda puterea de cumpărare reală și vor afecta încrederea consumatorilor. De asemenea, ratele mai ridicate ale dobânzilor vor limita probabil din ce în ce mai mult cheltuielile discreționare, în special pentru bunurile sensibile la dobândă. Măsurile guvernamentale menite să susțină veniturile gospodăriilor ar trebui să atenueze parțial aceste dificultăți, în timp ce creșterea cheltuielilor publice și continuarea investițiilor – în special în domeniul apărării – vor oferi o anumită contrapondere. Cu toate acestea, se preconizează că creșterea globală a cererii interne se va modera.

Perspectivele privind investițiile private sunt, de asemenea, umbrite de un mediu economic mai incert. Se preconizează că prețurile mai ridicate la energie, costurile de finanțare ridicate și scăderea treptată a profiturilor operaționale ale întreprinderilor observată în ultimii ani vor afecta deciziile de investiții private. Pe măsură ce presiunile asupra costurilor se intensifică, marjele companiilor vor fi probabil supuse unor presiuni reînnoite, contribuind la o creștere a insolvențelor după ce acestea au revenit la nivelurile dinaintea pandemiei în 2025. Se preconizează că această deteriorare va fi inegală de la un sector la altul, impactul concentrându-se în segmentele mai vulnerabile, care sunt extrem de expuse la sensibilitatea la rata dobânzii și la creșterea costurilor factorilor de producție și ale energiei. Sectorul construcțiilor se remarcă în acest sens. Deși activitatea de inginerie civilă și investițiile publice – în special în extinderea rețelelor și a altor infrastructuri legate de tranziția energetică – ar trebui să ofere o oarecare protecție, sectorul continuă să se confrunte cu costuri ridicate ale materialelor și forței de muncă, cu o cerere mai slabă și cu efectele negative ale ratelor mai mari ale dobânzii atât asupra finanțării proiectelor, cât și asupra accesibilității locuințelor. În consecință, condițiile din sectorul construcțiilor vor fi probabil dificile pe tot parcursul anului 2026 și până în 2027.

Mediul extern oferă un sprijin suplimentar limitat pentru creștere. Perspectivele comerciale pentru 2026 și 2027 rămân dificile, întrucât creșterea comerțului european și mondial este limitată de o încetinire economică mai amplă. În plus, se preconizează că impactul treptat al tarifelor impuse de SUA va afecta fluxurile comerciale internaționale, chiar dacă Țările de Jos sunt mai puțin expuse direct decât alte economii europene cu grad ridicat de deschidere. În ciuda acestor dificultăți, performanța exporturilor ar trebui să beneficieze în continuare de poziționarea puternică a Țărilor de Jos în sectoarele cu valoare adăugată ridicată. În special, se preconizează că cererea robustă de echipamente IT și integrarea profundă a țării în lanțurile valorice globale legate de semiconductori și inteligența artificială vor rămâne surse importante de reziliență. Aceste sectoare ar trebui să contribuie la compensarea performanțelor mai slabe din domeniile comerciale mai ciclice, permițând exporturilor să aducă o contribuție modestă, dar stabilizatoare, la creșterea economică pe termen mediu.

Deficitul public se va adânci din nou, dar va rămâne în limitele pragurilor de la Maastricht

Se preconizează că deficitul public va rămâne ridicat pe termen mediu. După ce se va adânci și mai mult în 2024 și va atinge un nivel maxim în 2025 – cel mai ridicat nivel din ultimii peste zece ani, excluzând perioada pandemiei –, soldul bugetar se va deteriora din nou în 2026, înainte de a se reduce ușor în 2027. În ciuda acestei traiectorii, Țările de Jos continuă să fie considerate prudente din punct de vedere fiscal, atât deficitul, cât și datoria publică rămânând în limitele stabilite de criteriile de la Maastricht. Creșterea temporară din 2026 reflectă combinația dintre veniturile structural mai scăzute, ca urmare a reducerilor de impozite destinate gospodăriilor cu venituri mai mici, și cheltuielile în creștere treptată. Se preconizează că cheltuielile publice vor continua să crească pe parcursul orizontului de prognoză, determinate de angajamentele susținute în domeniul apărării, alături de costurile în continuă creștere ale asigurărilor sociale și ale asistenței medicale. Pe măsură ce unele presiuni temporare se atenuează și măsurile privind veniturile își fac simțite efectele, consolidarea fiscală ar trebui să reînceapă în 2027, deși într-un ritm gradual.

Se preconizează că excedentul contului curent al Țărilor de Jos se va consolida în continuare atât în 2026, cât și în 2027. Deși s-a redus ușor, soldul contului curent s-a situat în jur de 8 % din PIB în 2025 – susținut de excedentul comerțului cu bunuri și de un excedent mai puternic al serviciilor – poziția externă urmând să rămână solidă pe termen mediu. Deși soldul veniturilor primare s-a deteriorat în ultimii ani din cauza contextului caracterizat de rate ridicate ale dobânzii, se preconizează că scăderea costurilor de finanțare va contribui la o îmbunătățire treptată a acestei componente. Deși persistă incertitudini cu privire la impactul potențial al noilor restricții comerciale impuse de SUA asupra exporturilor de bunuri, acesta va fi probabil compensat parțial de îmbunătățirea fluxurilor de venituri primare. În consecință, se preconizează că excedentul de cont curent va crește ușor, dar constant, în perioada 2026–2027, consolidând poziția externă puternică a Țărilor de Jos.

Noua coaliție guvernamentală de centru se află pe un teren instabil în Țările de Jos

Alegerile generale din octombrie 2025 au avut un rezultat fragmentat, partidul de centru-stânga, social-liberal, D66, ieșind în frunte ca cel mai mare partid, cu 17 % din voturi, devansând la limită Partidul pentru Libertate (PVV) de extremă dreaptă, condus de Geert Wilders. Alegerile au fost declanșate după ce guvernul anterior s-a prăbușit la jumătatea anului 2025, pe fondul dezacordurilor privind politica de azil. În urma unor negocieri îndelungate, D66 a format, în ianuarie 2026, un guvern de coaliție minoritar împreună cu partidul conservator-liberal VVD și cu partidul creștin-democrat CDA, asigurându-și 66 de locuri în Tweede Kamer, care are 150 de locuri, ceea ce necesită sprijin extern pentru majoritatea actelor legislative – o situație relativ neobișnuită în sistemul politic olandez. Coaliția rezultată este caracterizată, în general, ca fiind de centru sau de centru-dreapta.

Guvernul s-a angajat să mențină o politică fiscală prudentă, dar prioritățile politice indică o creștere treptată a cheltuielilor publice. În special, investițiile în apărare și locuințe urmează să crească, alături de eforturile de reformare a sectorului agricol, inclusiv posibile scheme de răscumpărare a fermelor. Pentru a contribui la finanțarea acestor inițiative, coaliția a anunțat planuri de majorare a impozitelor, inclusiv creșterea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice și ale companiilor, semnalând totodată reduceri ale cheltuielilor cu sănătatea și securitatea socială (în principal prin creșterea contribuțiilor personale). Anunțurile recente privind măsuri suplimentare de sprijin în domeniul energetic – în valoare de aproximativ 1 miliard de euro – ca răspuns la perturbările legate de creșterea prețurilor la energie cauzate de escaladarea conflictului dintre Iran, SUA și Israel subliniază intenția guvernului de a păstra un spațiu fiscal suficient pentru a răspunde la crize atunci când este necesar.

Fiind un guvern de minoritate, coaliția se confruntă cu constrângeri politice semnificative. Se preconizează că necesitatea de a obține majorități parlamentare ad-hoc din partea partidelor de opoziție va complica adoptarea legislației-cheie, în special a măsurilor mai sensibile din punct de vedere politic, precum reducerile de cheltuieli și reformele structurale. Prin urmare, rămâne incert dacă guvernul va reuși să obțină un sprijin suficient până în toamna anului 2026 pentru a-și pune în aplicare integral agenda politică. Este probabil ca aceste constrângeri să limiteze ritmul și amploarea reformelor pe parcursul orizontului de prognoză. Următoarele alegeri generale sunt programate să aibă loc până în 2030, ceea ce sugerează că fragmentarea politică ar putea rămâne o caracteristică structurală a peisajului politic olandez în anii următori.

Plăți

În Țările de Jos, transferurile bancare sunt de departe cea mai comună metodă de plată atât pentru tranzacțiile interne, cât și pentru cele de export între întreprinderi. Toate băncile olandeze sunt conectate la rețeaua electronică SWIFT, care asigură procesarea rapidă, flexibilă și la costuri reduse a plăților internaționale. De asemenea, sunt utilizate pe scară largă debitul direct și diverse sisteme centralizate locale de încasare. Vânzările online sunt din ce în ce mai populare, iar majoritatea companiilor utilizează în prezent software bancar digital. Plățile în numerar dispar treptat, iar alte metode de plată, precum cecurile și cambiile, sunt utilizate rar.

Recuperarea creanțelor

Faza amiabilă

Un proces de recuperare a creanțelor începe și se încheie, de obicei, prin trimiterea către debitor a unei scrisori de recuperare (uneori recomandată). Trimiterea scrisorilor (exclusiv) prin e-mail devine o practică din ce în ce mai obișnuită. Pe lângă suma principală a creanței, scrisoarea de recuperare include, de obicei, și o solicitare de plată a dobânzilor acumulate și a cheltuielilor extrajudiciare. În cazul în care ratele dobânzii și/sau costurile nu au fost convenite prin contract, legislația olandeză reglementează limitele pentru ambele. Dacă măsurile amiabile, care includ mementouri telefonice și, eventual, o vizită la debitor, nu conduc la plata integrală, creditorul poate iniția o acțiune în justiție, în conformitate cu dreptul civil olandez.

PROCESUL JUDICIAR

Proceduri accelerate

În cazuri urgente, creanțele pot fi supuse unei proceduri accelerate (kort geding). Aceste proceduri seamănă cu cele ale instanței civile obișnuite, dar, dacă este convins de argumentele reclamantului, judecătorul (sub conducerea președintelui tribunalului districtual) pronunță o hotărâre într-un termen foarte scurt – de obicei între două și patru săptămâni. În cadrul acestei proceduri oarecum simplificate, judecătorul pronunță adesea o hotărâre temporară sau provizorie pentru chestiunile mai urgente. Dacă, în urma acestei hotărâri provizorii, părțile nu ajung la o soluționare definitivă cu privire la toate aspectele, acestea trebuie să obțină o hotărâre definitivă în cadrul unui proces civil „obișnuit” (bodemprocedure).

Procedura accelerată din Țările de Jos diferă de procedura (europeană) de somație de plată utilizată în multe alte state europene. Aceasta necesită întotdeauna asistența unui avocat și comparția personală a tuturor părților în fața judecătorului. Deoarece acest lucru face ca procedura accelerată să fie destul de costisitoare, ea nu este utilizată deseori în cazurile obișnuite de recuperare a creanțelor.

Procedura obișnuită

Procedura civilă obișnuită, desfășurată la una dintre cele unsprezece instanțe de district (Rechtbank), este calea de atac cea mai frecvent utilizată. Cererile cu o valoare de până la 25 000 de euro sunt judecate de un judecător din secția cantonală a tribunalului districtual (kantonrechter), în timp ce cererile cu o valoare mai mare de 25 000 de euro sunt prezentate în fața secției de drept civil. Principala diferență în cadrul secției de drept civil constă în faptul că atât reclamantul, cât și debitorul trebuie să fie reprezentați de un avocat, în timp ce în cadrul secției cantonale părțile au dreptul să-și susțină singure cauzele. Ambele tipuri de proceduri încep cu notificarea debitorului de către un executor judecătoresc a unei citații. În multe cazuri, debitorii nu contestă cererea sau nu se prezintă în instanță. Acest lucru duce la pronunțarea unei hotărâri în lipsă, de obicei în termen de șase până la opt săptămâni. Dacă debitorul se prezintă în instanță, judecătorul stabilește o dată până la care acesta sau avocatul său trebuie să pregătească o declarație scrisă de apărare (conclusie van antwoord). Cu toate acestea, atunci când se prezintă în fața unui judecător din sectorul cantonal, debitorii se pot reprezenta singuri și își pot pleda cauzele verbal. După prima pledoarie, procedura standard prevede ca judecătorul să programeze comparuții personale ale ambelor părți pentru a obține mai multe informații și pentru a vedea dacă este posibilă o înțelegere (comparitie van partijen). În caz contrar, instanța poate fie să pronunțe hotărârea imediat, fie, în cazuri mai complexe, să ofere reclamantului posibilitatea de a depune o replică (conclusie van repliek). Pârâtul poate apoi să răspundă printr-o duplică (conclusie van dupliek). Aceste proceduri durează, în medie, între șase și douăsprezece luni.

Procedura de lichidare

O a treia procedură, adesea eficientă, pentru recuperarea plăților constă în depunerea unei cereri de lichidare la tribunalul districtual. Acest tip de cerere trebuie depusă de un avocat, iar solicitantul trebuie să prezinte dovezi privind neplata unei datorii necontestate și privind existența a cel puțin unui alt creditor care deține o creanță necontestată de orice natură (de exemplu, datorii comerciale, pensie alimentară restantă sau impozite). Debitorul este apoi notificat în mod oficial de către un executor judecătoresc cu privire la depunerea cererii de lichidare. Pentru a evita falimentul, debitorul poate alege să se prezinte în fața instanței pentru a contesta creanța (sau faptul că există alți creditori) sau să propună o înțelegere extrajudiciară. Deoarece majoritatea debitorilor încearcă să ajungă la o înțelegere, aceste proceduri sunt adesea anulate înainte de data ședinței de judecată. În caz contrar, și dacă există dovezi suficiente, debitorul este declarat în faliment. Aproximativ 95 % din toate falimentele au ca rezultat neîncasarea niciunei plăți de către creditorii nepreferențiali.

Rezervarea dreptului de proprietate și dreptul de recuperare

Pe lângă inițierea unei acțiuni în justiție sau revendicarea rezervei de proprietate (dacă este stipulată), vânzătorii de bunuri își pot exercita adesea dreptul de recuperare (recht van reclame) pentru bunurile neplătite. Acest lucru presupune trimiterea către debitor a unei scrisori recomandate prin care se invocă acest drept. Contractul este astfel reziliat și, conform legii, dreptul de proprietate asupra bunurilor revine creditorului. Cu toate acestea, exercitarea acestei căi de atac presupune ca bunurile să se afle în starea lor inițială. Scrisoarea recomandată trebuie trimisă în termen de 6 săptămâni de la data scadenței creanței și în termen de 60 de zile de la livrarea bunurilor. 

Executarea unei hotărâri judecătorești

În cazul în care un debitor nu se conformează de bunăvoie unei hotărâri judecătorești, creditorul poate iniția acțiuni pentru executarea hotărârii judecătorești. Deoarece majoritatea hotărârilor judecătorești intră în vigoare imediat, creditorii nu trebuie să aștepte expirarea termenului de apel de trei luni. Legislația privind executarea silită stabilește norme legale referitoare la măsurile coercitive și la modul în care acestea pot fi aplicate. În Țările de Jos, numai executorii judecătorești sunt autorizați să efectueze executarea silită și acționează la instrucțiunile creditorului. Pentru a se putea aplica măsurile coercitive, trebuie îndeplinite două condiții. Executorul judecătoresc trebuie să dețină un titlu executoriu (o hotărâre judecătorească originală și executorie), iar partea împotriva căreia se va aplica măsura de executare trebuie să fi fost notificată oficial în prealabil cu privire la acest titlu.

Hotărârile judecătorești pronunțate de alte țări din UE beneficiază de mecanisme specifice de executare, inclusiv ordinul de plată al UE și procedura europeană privind cererile cu valoare redusă. Hotărârile emise de țări din afara UE pot fi recunoscute și executate pe bază de reciprocitate, cu condiția ca țara emitentă să facă parte dintr-un acord bilateral sau multilateral cu Țările de Jos. În absența unui astfel de acord, se poate desfășura o procedură de exequatur în instanțele olandeze. 

Proceduri de insolvență

PROCEDURI DE RESTRUCTURARE

Restructurarea datoriilor corporative implică utilizarea procedurii de suspendare a plăților (surseance van betaling). Debitorului i se acordă o amânare temporară a plăților față de creditori, pentru a-i permite să se reorganizeze, să-și continue activitatea comercială și, în cele din urmă, să satisfacă creanțele creditorilor, totul sub supravegherea unui administrator numit de instanță. Se propune un plan care trebuie aprobat de două treimi din creditori, reprezentând trei sferturi din datoria totală restantă.

PROCEDURI DE FALIMENT

Activele debitorului sunt lichidate de către administratorul judiciar numit de instanță. Această procedură începe atunci când debitorul a încetat plățile și instanța districtuală a declarat debitorul în faliment. Dacă un creditor solicită declararea falimentului debitorului, trebuie să existe cel puțin doi creditori cu creanțe restante. Cu toate acestea, atunci când lichidarea este solicitată de debitor, nu este obligatorie prezentarea dovezilor privind existența altor creditori.

Administratorul judiciar întocmește o listă a creditorilor, activele debitorului sunt scoase la licitație, iar veniturile obținute sunt apoi distribuite între creditori.

Ultima actualizare: mai 2026