China
Statele Unite ale Americii
Australia
Japonia
Europa
Coreea de SudEconomia își revine, dar riscurile afectează perspectivele
Creșterea economică a fost reluată în 2025, după ce țara a traversat o recesiune îngrijorătoare. Activitatea economică s-a contractat cu 0,5 % în 2024 din cauza condițiilor financiare restrictive care au afectat investițiile și gospodăriile (puternic îndatorate), în timp ce performanța comercială a fost slabă ca urmare a creșterii economice reduse din China, principala destinație de export a țării. În plus, criza energetică din timpul iernii a determinat multe întreprinderi să-și înceteze activitatea din cauza creșterii vertiginoase a prețurilor la energie electrică. În același timp, productivitatea a scăzut și mai mult, ceea ce a dus la creșterea costurilor unitare cu forța de muncă și a exercitat o presiune suplimentară asupra marjelor de profit ale companiilor.
Economia a înregistrat o redresare în 2025, impulsionată de recuperarea continuă a sectorului turistic (aproximativ 6 % din PIB) și de relaxarea politicii monetare inițiată de Banca Centrală a Noii Zeelande (RBNZ) în august 2024, care susține investițiile și consumul gospodăriilor. În primul trimestru al anului 2025, numărul turiștilor străini a atins 94% din nivelurile din perioada anterioară pandemiei de Covid (2019) din aceeași perioadă, iar politici precum relaxarea cerințelor privind vizele ar trebui să susțină și mai mult turismul. Între timp, după ce a majorat rata oficială a dobânzii (OCR) la 5,5% în 2023, cel mai ridicat nivel din 2008, RBNZ a redus-o de șase ori începând din august 2024, cu un total de 225 de puncte de bază (la iunie 2025). Inflația mai scăzută și rata șomajului în creștere au determinat relaxarea politicii monetare, având în vedere mandatul dublu al RBNZ de a stabiliza inflația în jurul valorii de 2% și de a sprijini un nivel maxim sustenabil al ocupării forței de muncă. În ciuda unei accelerări a inflației la 2,5% în primul trimestru al anului 25, aceasta din urmă rămâne în intervalul țintă al RBNZ (1-3%), iar dificultățile de redresare după recesiune sugerează perspectiva unor reduceri suplimentare. În acest context, scăderea bruscă a construcțiilor rezidențiale înregistrată în 2024 ar putea lua sfârșit începând cu 2026, întrucât sectorul a dat semne de stabilizare la începutul anului 2025. Deficitul de forță de muncă s-a redus (datorită, în parte, creșterii migrației nete), iar presiunile asupra costurilor (materiale, costuri de împrumut) s-au atenuat. Tendința ascendentă a activității economice ar trebui să continue până în 2026, deși există riscuri care afectează perspectivele.
Restricțiile comerciale adaugă incertitudine redresării economice a insulei. Având în vedere contribuția relativ redusă a Noii Zeelande la deficitul comercial al SUA, țara a beneficiat doar de o taxă preferențială de 10%. Însă, întrucât este probabil ca aceste taxe să fie transferate asupra consumatorilor americani, ele ar putea determina o creștere a prețurilor pe piețele din SUA, afectând astfel cererea pentru produsele neozeelandeze. Anumite sectoare sunt expuse unui risc deosebit, având în vedere dependența lor de piața americană, în special produsele lactate, carnea și vinul. În plus, economia Noii Zeelande ar putea fi afectată de efecte indirecte, în special din cauza unei scăderi a creșterii economice globale, și mai ales a celei din China, principala sa piață de export după SUA.
Deficit fiscal persistent
Deși se preconizează o creștere a veniturilor bugetare pentru bugetul pe 2025, care se încheie în iunie 2026, se estimează că creșterea cheltuielilor va fi mai mare. În consecință, se preconizează o ușoară creștere a deficitului soldului de funcționare, excluzând câștigurile și pierderile (OBEGAL sau soldul bugetar), guvernul prevăzând revenirea la un buget echilibrat în 2028. Pentru a stimula investițiile companiilor și a combate scăderea productivității, guvernul intenționează să introducă o deducere fiscală de 20 % pentru noile active productive (mașini, unelte și echipamente). Această măsură va reduce veniturile fiscale potențiale, dar, în afară de aceasta, cadrul fiscal rămâne stabil. În consecință, redresarea economică preconizată ar trebui să mărească baza de impozitare și, astfel, să contribuie la creșterea veniturilor fiscale. În plus, sănătatea, infrastructura, educația, apărarea, precum și ordinea publică se numără printre sectoarele care vor beneficia de o parte semnificativă din noile cheltuieli. O altă măsură bugetară esențială o reprezintă implementarea unor modificări la sistemul KiwiSaver, conceput pentru a încuraja investițiile cetățenilor neozeelandezi în contextul creșterii costului vieții. Modificările includ o creștere a ratei implicite a contribuțiilor angajaților și angajatorilor, ceea ce va compensa cu prisosință scăderea contribuției guvernului. Aceste modificări ar trebui să susțină economia locală, întrucât fondurile KiwiSaver sunt investite în active din Noua Zeelandă.
Deficitul de cont curent al Noii Zeelande a înregistrat o tendință de reducere în ultimii ani, după ce a atins un nivel maxim în 2022 din cauza unei creșteri drastice a prețurilor globale la materiile prime. Tendința de scădere a deficitului de cont curent urmează să continue în 2025. Deficitul comercial cu bunuri ar trebui să continue să scadă datorită scăderii preconizate a costurilor materiilor prime la nivel global, ceea ce implică presiuni descendente asupra prețurilor de import. În plus, barierele comerciale impuse de SUA vor declanșa probabil o scădere globală a prețurilor bunurilor, în contextul căutării de piețe alternative. Totuși, acest efect este parțial contracarat de exporturile afectate de cererea globală slabă pe fondul tensiunilor comerciale accentuate, precum și de politica de relaxare monetară a RBNZ, care a generat presiuni de depreciere a monedei și, în consecință, presiuni ascendente asupra prețurilor la import. Între timp, deficitul de servicii ar trebui să continue să se reducă și ar putea chiar să se transforme într-un excedent, datorită redresării turismului de intrare. Deficitul de cont curent este finanțat în mod tradițional prin intrări financiare și de capital, atât sub formă de investiții directe, cât și de investiții de portofoliu. Rezervele valutare, care reprezentau aproximativ patru luni de importuri în 2024, ar putea contribui, de asemenea, la finanțare. Riscurile legate de o eventuală epuizare a rezervelor internaționale sunt limitate, întrucât datoria externă a țării (86 % din PIB, partea suverană reprezentând 45 % din PIB) este denominată în principal în monedă locală.
Politica se îndreaptă spre dreapta
Alegerile din octombrie 2023 s-au soldat cu o victorie relativă a Partidului Național, condus de Christopher Luxon, care a obținut 38,1% din voturi. Obținând doar 48 de locuri dintr-un total de 123, Partidul Național nu a putut guverna singur și a format o coaliție cu Partidul ACT (11 locuri) și New Zealand First (8 locuri). Preluarea puterii de către dreapta reprezintă un punct de cotitură major în politica țării, punând capăt mandatului de șase ani al Partidului Laburist de stânga. Coaliția de guvernare încearcă să anuleze multe dintre politicile Partidului Laburist, inclusiv privilegiile și drepturile maorilor, reformele sociale progresiste și reglementările de mediu.
Pe scena diplomatică, rivalitatea dintre SUA și China reprezintă o provocare pentru Noua Zeelandă. Washingtonul este un partener de lungă durată în cadrul alianței diplomatice și de securitate. În același timp, Beijingul este, de departe, cea mai importantă destinație a exporturilor din Noua Zeelandă. În încercarea de a menține relații bune cu ambele țări, fostul prim-ministru Hipkins a efectuat o vizită în China în iunie 2023. Cu toate acestea, sub noua coaliție, orientarea geopolitică s-a îndreptat către relații mai strânse cu aliații occidentali (alianța „Five Eyes” și AUKUS). În plus, numirea în funcția de ministru de externe a lui Winston Peters, liderul partidului „New Zealand First” și critic al Beijingului, ar putea răci relațiile dintre cele două țări.