Maroc

Perspective favorabile de creștere, în ciuda unei cereri externe mai slabe

Economia marocană a înregistrat rezultate bune în 2025, în ciuda unui context economic global instabil. Agricultura (9% din PIB și 27% din forța de muncă în 2024) a început să-și revină după trei ani consecutivi de recolte slabe cauzate de secetă, deși volumele de producție s-au menținut cu aproximativ 10% sub nivelurile din 2021. Industriile extractive (fosfați), industria auto, construcțiile și serviciile (comerțul cu amănuntul, turismul, finanțele) au rămas motoare solide de creștere, susținute de fluxurile de investiții (atât interne, cât și străine) în aceste sectoare.

Dinamica ar trebui să rămână, în linii mari, similară în 2026. Cu excepția unor condiții meteorologice extreme, agricultura ar trebui să rămână un factor de susținere, deoarece recoltele vor beneficia de precipitații mai abundente în a doua jumătate a anului 2025. Construcțiile vor fi un motor puternic de creștere, întrucât pregătirile pentru Cupa Mondială FIFA din 2030 vor stimula investițiile în infrastructură, cum ar fi noul terminal al aeroportului Mohamed V din Casablanca (investiție estimată la 1 miliard USD), extinderea liniei de mare viteză Tanger-Kenitra până la Marrakesh și Stadionul Hassan II (490 de milioane de dolari), care urmează să devină cel mai mare stadion de fotbal din lume. În plus, autoritățile urmăresc, de asemenea, să stimuleze activitatea în provinciile din sud prin investiții în zone economice și centre logistice (El Argoub, El Guerguerat, Dakhla). Investițiile în energie (în special în surse regenerabile) și în sectorul apei (baraje) vor continua, de asemenea, ca parte a eforturilor de a atinge suveranitatea energetică. Creșterea sectorului manufacturier va înregistra probabil o scădere, în principal din cauza cererii slabe de autovehicule din Europa, care va afecta volumul producției și al exporturilor. Activitatea din sectorul textil-confecții va rămâne, de asemenea, anemică din cauza cererii externe scăzute. Serviciile vor rămâne principalul motor al creșterii. Numărul de turiști, care a atins deja un nivel record de 19,8 milioane de vizitatori în 2025 (+14% față de anul precedent), ar trebui să continue să crească, deși într-un ritm mai lent. Serviciile financiare vor rămâne dinamice, având în vedere atractivitatea crescândă a Marocului ca centru financiar (prin intermediul Casablanca Finance City) și prezența marilor bănci marocane în Africa de Vest și Centrală. Pe partea cererii, investițiile vor rămâne principalul motor, componenta publică fiind axată pe infrastructură, iar cea privată fiind orientată către industriile și serviciile cu performanțe ridicate. Consumul va rămâne, de asemenea, solid, susținut de creșterea salariilor, precum și de o inflație scăzută și stabilă. Inflația se va menține sub 2 %, iar așteptările sunt bine ancorate, astfel încât banca centrală (Bank al-Maghrib) va menține probabil orientarea actuală a politicii monetare. Banca centrală a menținut rata dobânzii de referință la 2,25 % din martie 2025.

În ciuda cheltuielilor publice semnificative, traiectoria fiscală rămâne sustenabilă

Deși traiectoria fiscală s-a îmbunătățit în ultimii ani, reducerea deficitului public rămâne foarte progresivă. Veniturile au crescut semnificativ (estimate la +16% față de aceeași perioadă a anului precedent în 2025) datorită măsurilor de consolidare fiscală privind impozitul pe venit și impozitul pe profit aplicate începând cu 2023, precum și veniturilor mai mari provenite din TVA și alte taxe pe consum, dar la fel s-a întâmplat și cu cheltuielile (+15,6% în aceeași perioadă), determinate de creșteri semnificative ale cheltuielilor salariale și ale plăților de dobânzi. Se preconizează continuarea acestei tendințe în 2026, cu o ușoară îmbunătățire a deficitului public. Creșterea cheltuielilor publice va continua să fie determinată de cheltuielile curente, inclusiv fondul de salarii (+8,4%), întrucât salariul minim lunar în sectorul public a fost majorat cu 12,5% în 2025 (de la 4.000 MAD la 4.500 MAD). În plus, se preconizează că finanțarea pentru sănătate și educație va crește cu peste 15%, ca parte a angajamentelor asumate de guvern în urma protestelor din octombrie 2025 (a se vedea secțiunea de mai jos). În schimb, plățile de dobânzi și cheltuielile de investiții ar trebui să se reducă ușor față de 2025. Întrucât 2026 este un an electoral și având în vedere climatul social tensionat, cheltuielile ar putea depăși bugetul. Creșterea veniturilor va continua să beneficieze de o activitate economică puternică, atât din impozitele directe, cât și din cele indirecte, precum și de măsurile suplimentare introduse pentru îmbunătățirea sistemului fiscal în proiectul de lege privind finanțele publice pentru 2026. Acestea se concentrează în principal pe o mai bună integrare a sectorului informal în economie, combaterea fraudei și armonizarea normelor fiscale. Linia de credit flexibilă a Marocului cu FMI (de aproximativ 4,5 miliarde USD) a fost reînnoită în aprilie 2025 pentru o perioadă de doi ani și este considerată de autorități ca o măsură de precauție care urmează să fie utilizată în cazul unor șocuri economice adverse. Pe măsură ce deficitul se stabilizează treptat în ansamblu, ponderea datoriei în PIB va scădea pe fondul unei creșteri economice mai puternice. Datoria publică a Marocului este destul de rezistentă la șocurile externe datorită structurii sale (75 % internă, denominată în dirhami și cu scadențe în mare parte pe termen mediu și lung) și regimului de curs de schimb al țării (ancorare ponderată cu benzi de fluctuație ajustabile).

Poziție externă solidă, în ciuda nevoilor mari de import

Deși factorii care îl determină vor rămâne, în linii mari, neschimbați în 2026, deficitul de cont curent se va adânci ușor. Acest lucru se va datora în principal adâncirii deficitului comercial deja semnificativ. Exporturile de fosfat, care au înregistrat o evoluție favorabilă în ultimii ani, vor încetini din cauza scăderii preconizate a prețurilor la fosfatul diamonic. Deși industria auto marocană rămâne competitivă din punct de vedere al costurilor, cererea slabă din Europa va afecta volumul exporturilor. În mod similar, exporturile de confecții vor continua să se confrunte cu o cerere externă slabă. Importurile vor continua să crească, în ciuda prețurilor mai mici la petrol, impulsionate de achizițiile de bunuri de echipament pentru proiecte de infrastructură și de cererea internă robustă. Cu toate acestea, deficitul comercial structural al Marocului este compensat în mare parte de excedentul din servicii, alimentat de veniturile din turism, și de excedentul de venituri secundare, care beneficiază de fluxuri solide de remitențe din partea lucrătorilor expatriați stabiliți în UE și în țările din Golf. Deficitul va fi finanțat fără probleme prin împrumuturi externe și investiții străine directe (intrări nete estimate la 1,5 % din PIB). Rezervele valutare, care acopereau aproximativ 5,5 luni de importuri la sfârșitul anului 2025, sunt adecvate și ar trebui să rămână astfel și în 2026.

Alegerile se apropie pe fondul unui climat social tensionat

Alegerile generale din 2021 din Maroc au marcat o schimbare considerabilă în componența Parlamentului, după ce Raliul Național al Independenților (RNI) a devenit cel mai mare partid, cu 102 din 395 de locuri în Camera Reprezentanților și 27 din 120 de locuri în Camera Consilierilor. Liderul său, Aziz Akhannouch, a format ulterior un guvern de coaliție cu Partidul Autenticității și Modernității (PAM, 87 și 19 de locuri) și cu Partidul Istiqlal (PI, 81 și 17 de locuri), obținând astfel majoritatea absolută în ambele camere. Următoarele alegeri pentru Camera Reprezentanților sunt programate pentru septembrie 2026. Akhannouch a anunțat că nu va participa la următoarele alegeri legislative, astfel încât următorul lider al RNI va fi probabil Mohamed Chouki, actualul președinte al grupului parlamentar. Se preconizează că aproximativ aceeași coaliție va rămâne la putere, deși repartizarea mandatelor s-ar putea modifica ușor, întrucât opoziția este prea fragmentată pentru a contesta alianța RNI-PAM-PI. Cu toate acestea, climatul social, care era deja tensionat în 2025, va impune partidelor să facă mai mult decât să promită pur și simplu continuitate și să abordeze în mod adecvat problemele sociale. În special, relația dintre tineretul țării și sfera politică s-a deteriorat în ultimii ani. Această situație a culminat cu protestele GenZ 212 din octombrie 2025, în cadrul cărora principalele nemulțumiri au vizat cheltuielile insuficiente pentru sănătate și educație, comparativ cu cheltuielile excesive pentru infrastructura sportivă, lipsa oportunităților (și rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor din mediul urban), inegalitatea socială și o ruptură de legătură cu clasa politică. Au fost implementate reforme menite să îmbunătățească implicarea politică și să asigure finanțare suplimentară pentru serviciile publice, dar așteptările privind capacitatea noului guvern de a obține rezultate concrete în aceste domenii vor fi, totuși, ridicate.

Pe plan extern, relația cu Algeria va rămâne principalul punct de tensiune, din cauza sprijinului acordat de aceasta din urmă Frontului Polisario, care controlează o treime din Sahara Occidentală. Deși relațiile diplomatice cu Spania și Franța (cei doi principali parteneri comerciali ai Marocului) s-au îmbunătățit în ultimii ani, după ce ambele țări au aprobat planul marocan privind autonomia Saharei de Vest, relația generală cu Uniunea Europeană în această privință rămâne una complexă. Cu toate acestea, Marocul rămâne un partener esențial pentru controlul fluxurilor migratorii, iar legăturile comerciale vor crește probabil, pe măsură ce industriile marocane se integrează din ce în ce mai mult în lanțurile valorice europene. Având în vedere contextul geopolitic actual, relația solidă a Marocului cu SUA și cu actuala administrație americană este demnă de remarcat. Acest lucru a fost evidențiat de decizia de a semna Carta Consiliului pentru Pace al președintelui Trump în ianuarie 2026, Marocul devenind astfel prima țară africană care a făcut acest lucru. Marocul va continua, de asemenea, să-și consolideze legăturile cu țările din Africa subsahariană. În acest sens, cooperarea „Sud-Sud” rămâne o componentă-cheie a politicii externe a țării prin proiecte emblematice, precum gazoductul Africa-Atlantic cu Nigeria și majoritatea țărilor din Africa de Vest.

Plata

Transferurile bancare devin cea mai populară metodă de plată atât pentru tranzacțiile interne, cât și pentru cele internaționale. Cecurile sunt încă utilizate pe scară largă ca instrument de plată și constituie, de asemenea, titluri eficiente de recunoaștere a datoriilor: debitorii pot fi urmăriți penal dacă nu achită suma datorată. Cambiile reprezintă, de asemenea, un mijloc de plată atractiv, deoarece constituie o sursă de finanțare pe termen scurt prin scontare, plată în rate sau transfer. Bilete la ordin sunt utilizate pentru a consemna detaliile financiare ale datoriilor personale, ale datoriilor comerciale și ale tranzacțiilor imobiliare. Acestea sunt contracte cu forță juridică obligatorie care pot fi invocate în instanță în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile. Un bilet la ordin servește drept dovadă solidă a unei plăți convenite și, ulterior, a unei datorii în caz de litigiu.

Recuperarea creanțelor

Faza amiabilă

Recuperarea creanțelor trebuie să înceapă cu o încercare de a ajunge la o soluționare amiabilă. Creditorii încearcă să-și contacteze debitorii prin diverse mijloace (apeluri telefonice, somații scrise, cum ar fi scrisori oficiale, e-mailuri sau notificări extrajudiciare etc.). Negocierile pentru soluționarea amiabilă pot fi intense și vizează aspecte precum numărul de rate de plată, anularea datoriilor, garanțiile/asigurările și dobânda pentru perioada de grație. Legislația marocană prevede că un avocat poate certifica semnătura debitorului prin intermediul planurilor de plată, care sunt semnate, certificate și legalizate de autoritățile competente din Maroc. Avocatul creditorilor poate utiliza ulterior acest acord de plată ca recunoaștere a datoriei în cazul unei acțiuni în justiție.

Proceduri judiciare

Marocul are un sistem juridic bazat pe tradiția juridică franceză și instanțe bazate pe tradițiile islamice (care se referă exclusiv la statutul personal al părților litigante). Instanțele includ instanțele de proximitate (juridictions de proximité) însărcinate cu soluționarea litigiilor între persoane fizice, instanțele de primă instanță (tribunaux de première instance) care se ocupă de toate cauzele civile, instanțe comerciale care se ocupă de litigiile comerciale, instanțe de apel (cours d’appel) care se ocupă de cauze civile și administrative, precum și o Curte de Casație (Cour de cassation).

Proceduri de urgență

În cazul în care datoria este legată de un titlu sau o promisiune recunoscută, este posibil să se obțină o somație de plată. Pentru aceasta, trebuie depusă o cerere la grefa instanței competente. Datoria trebuie să fie dovedită, lichidă (adică liberă), exigibilă și necontestată. Dacă pârâtul nu depune o apărare în termen de opt zile, este posibil să se obțină o hotărâre executorie. Dacă pârâtul depune o apărare în termen de opt zile de la primirea somației de plată, cauza revine la procedura ordinară. Cu toate acestea, camera de apel a instanței de primă instanță sau a curții de apel poate, printr-o hotărâre motivată, să suspende executarea, în totalitate sau parțial.

Procedura ordinară

Reprezentantul creditorului trimite o citație la instanța competentă, iar aceasta este comunicată debitorului de către un executor judecătoresc; debitorul poate, ulterior, să se reprezinte prin avocat în termenul stabilit de judecător și să depună o cerere reconvențională. Pot fi necesare mai multe ședințe pentru schimbul de memorii scrise, transmiterea documentelor și prezentarea probelor relevante.

Ședința principală este stabilită de judecător pentru a asculta prezentarea pledoariilor. Discuțiile și pledoariile sunt conduse de judecător în cadrul ședinței publice. Cauza este apoi trimisă la deliberare pentru a permite judecătorilor să discute mijloacele, motivele și pronunțarea care constituie conținutul hotărârii. După deliberarea judecătorilor, se pronunță o hotărâre motivată. De obicei, aceasta poate fi obținută într-un termen mediu de 14 luni.

0

Executarea unei hotărâri judecătorești

Odată epuizate toate căile de atac, hotărârea devine definitivă și executorie. Ordinele de poprire sunt, de regulă, eficiente pentru sechestrarea și vânzarea bunurilor debitorului.

Conform legislației marocane, instanțele comerciale sunt obligate să recunoască hotărârile pronunțate în străinătate, chiar dacă nu există o convenție semnată în acest scop cu țara emitentă. Pentru a fi recunoscută și executată, copia originală a hotărârii străine trebuie prezentată instanței împreună cu un certificat de neapelabilitate. Atunci când un străin obține o hotărâre definitivă pe care dorește să o execute în Maroc sau, în caz contrar, atunci când solicită executarea unei hotărâri marocane în străinătate, acesta trebuie să urmeze procedura de exequatur. Există două proceduri de executare. Prima este specific marocană, în timp ce a doua este stabilită prin acorduri judiciare bilaterale între Maroc și alte țări, printre care Germania, Belgia, Statele Unite ale Americii, Emiratele Arabe Unite, Spania, Franța, Italia și Libia.

Procedurile de insolvență

Procedurile de insolvență sunt reglementate de Cartea a V-a din Codul comercial. Aceasta prevede măsuri de prevenire a dificultăților (procedura de alertă și procedura de soluționare pe cale amiabilă), precum și proceduri formale de insolvență (procedura de redresare judiciară și procedura de lichidare judiciară).

Având în vedere situația generată de COVID-19, Marocul a adoptat două măsuri în cadrul procedurilor de insolvență:

Posibilitatea ca societățile debitoare să inițieze procedura de solicitare a unei perioade de grație care să le permită suspendarea legală a plăților (în cazul în care insolvența este cauzată de COVID-19).

Posibilitatea de a obține un credit de stimulare destinat societăților afectate de COVID-19.

PROCEDURA DE ALERTĂ

Procedura de alertă este inițiată de partenerii sau auditorii unei întreprinderi (auditori externi angajați de societate pentru a redresa situația financiară), care au obligația de a notifica conducătorul societății cu privire la orice posibilități de redresare a situației în termen de opt zile. Dacă nu se iau măsuri pentru remedierea situației în termen de 15 zile, trebuie convocată o adunare generală pentru a se lua o decizie cu privire la modul de remediere a situației pe baza raportului auditorului.

PROCEDURA DE SOLUȚIONARE PE CALE AMICABILĂ (CONCILIERE)

Procedurile de soluționare amiabilă pot fi inițiate numai de o societate comercială, un comerciant sau un artizan care se confruntă cu dificultăți financiare, dar care nu se află încă în stare de insolvabilitate din punct de vedere al fluxului de numerar. Odată inițiată procedura, debitorul este plasat sub supravegherea instanței. Instanța numește ulterior un conciliator extern pentru o perioadă limitată de trei luni, pentru a-l ajuta pe debitor să ajungă la un acord cu creditorii săi. Se poate ajunge la o înțelegere cu toți creditorii sau cu „creditorii principali” ai debitorului. Creditorii au dreptul la întreaga valoare a creanței, dar conciliatorul poate propune un aranjament, iar creditorii pot renunța la o parte din datorie, dacă doresc acest lucru. Odată aprobat de instanță, toate procedurile judiciare referitoare la datoriile acoperite de acord sunt suspendate pe durata acordului de conciliere.

PROCEDURA DE SALVARE

Acest mecanism are scopul de a permite unei societăți să se reorganizeze pentru a-și asigura supraviețuirea. Pentru a beneficia de aceasta, societatea trebuie să demonstreze că nu se află în stare de încetare a plăților. Cu toate acestea, în cadrul acestei proceduri, este încă posibil să se negocieze cu creditorii, pentru a evita ajungerea la această încetare a plăților și la procedura de administrare judiciară. Societatea este cea care sesizează instanța, care pronunță o hotărâre de deschidere a procedurii de protecție. Procedura începe cu o perioadă de observare de șase luni (reînnoibilă o singură dată), în cursul căreia administratorul judiciar, în colaborare cu conducerea, întocmește un „bilanț economic și social” (BES) pentru societate: o analiză actualizată a cauzelor dificultăților, a situației financiare actuale, a măsurilor corective care trebuie avute în vedere și a perspectivelor care decurg din acestea. În această perioadă, societatea ia măsurile adecvate pentru a remedia situația și îl ajută pe administrator să elaboreze un plan de redresare. Adoptarea unui astfel de plan de către instanță marchează sfârșitul perioadei de observare și începutul planului propriu-zis, care poate dura până la cinci ani. Și în acest caz, managerul rămâne la cârma companiei sale, dar, mai presus de toate, compania va beneficia de măsuri radicale pe care numai instanța le poate impune:

suspendarea scadențelor datoriilor;

încetarea urmăririlor penale individuale;

obligația tuturor creditorilor de a-și declara creanțele;

înghețarea dobânzilor.

ADMINISTRARE JUDICIARĂ

Această procedură este disponibilă numai pentru debitorii care au devenit insolvabili (état de cessation de paiements), dar a căror situație financiară nu este compromisă iremediabil. Un judecător de insolvență și un administrator judiciar (persoana numită de instanță în cadrul unei proceduri de insolvență sau lichidare; acționează și în calitate de sindicat) sunt numiți de instanță. Pe parcursul procedurii, societatea debitoare și conducerea acesteia rămân în posesia activelor societății, iar debitorul își continuă activitatea. Procedura de administrare judiciară poate avea ca rezultat fie reorganizarea activității debitorului, fie lichidarea acestuia. Administratorul judiciar are obligația de a întocmi un raport privind situația societății în termen de patru luni de la deschiderea procedurii. În raportul său, administratorul judiciar va recomanda fie un plan de continuare a activității debitorului, fie vânzarea întreprinderii, fie lichidarea acesteia. Instanța este apoi obligată să ia o decizie cu privire la soarta debitorului, pe baza raportului. Creditorii nu votează direct asupra opțiunilor disponibile pentru debitor în cursul procedurii.

LICHIDARE JUDICIARĂ

Hotărârea de inițiere a procedurii face ca toate datoriile să devină imediat exigibile, iar creditorii trebuie să își prezinte creanțele într-un termen de două luni. Creditorii marocani au la dispoziție două luni pentru a-și depune declarațiile; creditorii cu domiciliul în străinătate au la dispoziție un termen de patru luni. Procedura de lichidare se poate încheia prematur, înainte de distribuirea produsului lichidării, în cazul în care debitorul nu mai are datorii, administratorul dispune de fonduri suficiente pentru a plăti integral toți creditorii sau debitorul nu dispune de active suficiente pentru a acoperi costurile procedurii de lichidare.

Conform legislației marocane, nu există norme specifice privind prioritatea creanțelor în caz de insolvență. Cu toate acestea, există anumiți creditori privilegiați, precum: angajații, trezoreria publică, agențiile sociale, creditorii unei concilieri colective și, în final, creditorii negarantați.

Ultima actualizare: ianuarie 2026