Revenirea treptată la creștere
Anul 2025 se anunță a fi un an al redresării, deschizând calea către o creștere susținută pe fondul redresării cererii interne și al îmbunătățirii treptate a contextului extern. O piață a muncii rezilientă (rata șomajului de 5,7 % în februarie 2025) va susține o creștere solidă a salariilor reale, care va continua să alimenteze consumul gospodăriilor. Economia letonă, a cincea cea mai mică din UE, va continua totuși să se confrunte cu presiuni inflaționiste mai puternice decât partenerii săi: inflația a atins 3,7 % în februarie 2025, comparativ cu media zonei euro de 2,3 %, din cauza rigidității prețurilor în sectorul serviciilor, a dependenței energetice parțial controlate și a creșterii puternice a salariilor nominale. Cu toate acestea, se preconizează că inflația se va tempera până la sfârșitul anului 2025.
Scăderea exporturilor și contracția bruscă a investițiilor din 2024 ar trebui să se inverseze în 2025. Redresarea economiilor principalilor parteneri comerciali ai Letoniei (statele baltice, Germania și Suedia) ar trebui să stimuleze cererea externă, în special pentru lemn, produse chimice și farmaceutice, precum și servicii IT. În același timp, scăderea ratelor dobânzilor va atenua presiunea asupra investițiilor. Plățile în valoare de 1,8 miliarde EUR (5,5 % din PIB) în cadrul programului NextGenerationEU, ca parte a Planului național de redresare și reziliență (PNRR), vor contribui, de asemenea, la accelerarea proiectelor de infrastructură, de tranziție energetică și de modernizare tehnologică. În ciuda dificultăților întâmpinate în 2024, proiectul de amploare Rail Baltica, care integrează statele baltice în rețeaua feroviară europeană, va juca un rol central, nu doar ca catalizator al creșterii economice, ci și ca vector de sprijin pentru mai multe sectoare-cheie, printre care construcțiile, transporturile, materialele și logistica. În același timp, investițiile în parcuri eoliene private și în infrastructura portuară pentru GNL vor spori securitatea energetică și vor stimula producția locală. Aceste tendințe vor contribui, de asemenea, la dezvoltarea sectoarelor digital și IT.
Conturile publice afectate de cheltuielile militare
Deficitul bugetar urmează să se adâncească în 2025, în ciuda unei revigorări a activității economice care va susține veniturile fiscale, în special prin încasările din TVA și din impozitul pe venit. În același timp, creșterea continuă a cheltuielilor publice, în special în sectoarele apărării, energiei, sănătății și educației, va avea un impact semnificativ. Letonia intenționează să-și majoreze cheltuielile militare la 3,5 % din PIB, adică peste obiectivul NATO de 2 %. În plus, majorările salariale din sectorul public și accelerarea proiectelor de infrastructură, precum Rail Baltica, al cărui cost a crescut vertiginos (estimat la 22,6% din PIB în 2024, comparativ cu 4,6% din PIB inițial), vor spori și mai mult povara bugetară. Bugetul pentru 2025 include, de asemenea, majorări de impozite – vor fi implementate reforme ale impozitului pe venit, precum și eforturi limitate de combatere a evaziunii fiscale –, dar se preconizează că presiunile asupra cheltuielilor vor depăși veniturile suplimentare. În acest context, datoria publică va continua să crească, deși la un nivel relativ moderat.
Contul curent va rămâne deficitar în 2025, dar se preconizează că situația va fi ușor mai bună decât în 2024, datorită unei redresări a exporturilor de bunuri și servicii, determinată de cererea europeană. Țara rămâne un importator net de bunuri, în special de energie, bunuri de capital și materii prime. Balanța serviciilor va rămâne, în ansamblu, excedentară, impulsionată de transporturi (în principal transportul rutier de marfă), logistică și IT. Deficitul va fi finanțat în principal prin împrumuturi, iar se preconizează o ușoară revenire a investițiilor străine directe (ISD), orientate către infrastructura verde și serviciile digitale. Structura datoriei externe va rămâne stabilă (98 % din PIB, din care 60 % pentru sectorul privat), fiind denominată în principal în euro și subscrisă în mare parte de investitori instituționali (în principal europeni). Riscul de refinanțare va fi, prin urmare, limitat, presupunând că se menține credibilitatea fiscală.
Un context politic și geopolitic în continuare tensionat
Din 2023, Letonia este condusă de Evika Sili?a, prim-ministru și membru al partidului de centru „Noua Unitate” (JV). Ea guvernează în cadrul unei coaliții tripartite formate din JV, „Verzii și Fermierii” (ZZS) și „Progresiștii” (PRO). Alianța, care deține o majoritate fragilă (52 de locuri din 100), este într-un echilibru precar și rămâne expusă tensiunilor interne în perioada premergătoare alegerilor parlamentare din octombrie 2026. În ciuda diferențelor ideologice semnificative, partenerii sunt de acord asupra priorităților strategice ale țării, precum sprijinul acordat Ucrainei, integrarea europeană și securitatea energetică. Președintele Edgars Rink?vi?s, ales în 2023, are un rol în esență onorific, dar rămâne o figură consensuală.
Pe plan social, tensiunile sunt moderate, dar persistente. Inegalitățile teritoriale, presiunea asupra serviciilor publice și lipsa forței de muncă calificate alimentează nemulțumirile. Sectorul sănătății rămâne sub presiune, cu revendicări sindicale regulate, în timp ce reforma pensiilor ar putea reaprinde frustrările legate de prelungirea perioadei de cotizare la 20 de ani și de creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani.
Pe plan internațional, Letonia menține o linie dură față de Rusia și Belarus. Aceasta rămâne ferm aliniată la pozițiile UE și NATO, care pledează pentru o descurajare militară mai puternică și sancțiuni împotriva Moscovei. Relațiile cu vecinii săi baltici rămân solide, susținute de proiecte structurale comune, precum Rail Baltica și deconectarea de la rețeaua electrică rusă și conectarea la rețeaua europeană (în vigoare din februarie 2025). Pe plan intern, politica de asimilare lingvistică și reducerea spațiului media de limbă rusă rămân chestiuni sensibile, în special în ceea ce privește minoritatea vorbitoare de limbă rusă, care reprezintă aproximativ o treime din populație.

Lituania
Estonia
Germania
Suedia
Rusia
Polonia
Finlanda