Kazahstan

Creștere economică determinată de hidrocarburi și de cererea internă

În 2025 se preconizează o accelerare temporară a creșterii economice, determinată de creșterea producției de petrol și de măsurile de stimulare fiscală. Sectorul petrolier ocupă un rol central în economie (35 % din PIB și 75 % din exporturi), producția fiind stimulată de extinderea câmpului petrolier Tengiz și de demararea producției de petrol de șist. Cererea internă se menține la un nivel ridicat, susținută de reducerea economiilor gospodăriilor, de reducerea treptată a sărăciei și de accesul mai ușor la credite prin împrumuturi subvenționate și alte operațiuni cvasifiscale (garanții de împrumut, sprijin sectorial sau social etc.). În același timp, modernizarea infrastructurii publice susține investițiile. Țara continuă, de asemenea, să atragă investiții străine directe; în 2025 au fost lansate mai multe proiecte majore în domeniul infrastructurii, energiei și metalurgiei, în valoare totală de 6 miliarde EUR. Cu toate acestea, se preconizează că ritmul de creștere se va încetini începând cu 2026 și că va reveni la potențialul său, fiind împiedicat de slăbiciuni structurale persistente în afara sectorului hidrocarburilor. Acest lucru se datorează reducerii măsurilor de sprijin fiscal, stabilizării producției de hidrocarburi și înăspririi politicii monetare menite să țină sub control inflația.

Economia Kazahstanului continuă să se diversifice, sectorul serviciilor reprezentând deja 56 % din PIB, impulsionat de finanțe, comerț și transporturi, deși productivitatea rămâne o constrângere. Transporturile și logistica se extind rapid datorită cererii din sectoarele extractiv și agricol, precum și dezvoltării Coridorului Transcaspic (sau Median) și integrării în inițiativa chineză „Belt and Road”. Volumul mărfurilor transportate pe coridorul median a crescut cu 60 % în 2024, susținut de investiții masive în infrastructura feroviară și portuară, precum și de finanțare internațională pentru modernizarea drumurilor și îmbunătățirea conectivității regionale. În plus, sectorul construcțiilor a înregistrat o creștere de 15,4 % în volum, impulsionat de proiecte majore din regiunea Mangystau (gazdă a evenimentelor din 2023), precum școli, spitale, stații de desalinizare și conducte de petrol. Industria rămâne robustă (39% din PIB), dar dependentă de hidrocarburi, în timp ce agricultura (4% din PIB) continuă să joace un rol strategic: cu 215 milioane de hectare de teren agricol și 12,7% din populația activă angajată în agricultură, Kazahstanul este unul dintre principalii exportatori mondiali de grâu, dar potențialul său rămâne insuficient exploatat. Energia curată începe să se impună. Țara dispune de 148 de instalații de energie regenerabilă care generează aproape 3.000 MW, dar aceasta a reprezentat totuși doar 5% din mixul energetic în 2024. Kazahstanul s-a angajat să atingă neutralitatea carbonului până în 2060, prin proiecte emblematice precum „Hyrasia One” pentru hidrogen verde și prin stimulente menite să atragă investiții private și străine.

Deși se preconizează o scădere, inflația rămâne una dintre principalele provocări macroeconomice, cu niveluri constant peste ținta de 5% în ultimii cinci ani. Această persistență se datorează cererii interne susținute, alimentată de credite, adesea subvenționate, și de alte stimulente fiscale. La aceasta se adaugă factori externi, în special transmiterea presiunilor inflaționiste rusești prin intermediul importurilor, amplificate de deprecierea tenge-ului în urma deprecierii rublei și a scăderii prețurilor petrolului. Slăbiciunea monedei naționale determină banca centrală să intervină pe piața valutară prin vânzarea de valută străină din rezervele sale și din Fondul Național (NFRK), menținând în același timp o politică restrictivă. În acest fel, banca centrală neutralizează tenge-ul utilizat pentru achiziționarea aurului produs local prin vânzarea valutei străine obținute din exportul acestui aur. Așteptările inflaționiste rămân ridicate și volatile. Acestea sunt alimentate de creșterea prețurilor la combustibili legată de eliminarea treptată a subvențiilor, de majorarea planificată a TVA-ului de la 12 % la 16 % în 2026 și de punerea în aplicare a programului „Tarif în schimbul investițiilor”. Acest program propune majorări tarifare în schimbul angajamentelor operatorilor de a investi în modernizarea infrastructurii energetice. În ciuda înăspririi politicii monetare, se preconizează că inflația va rămâne peste ținta băncii centrale cel puțin până în 2027.

Deficitul este limitat prin utilizarea unor surse de finanțare neconvenționale

În ciuda creșterii economice susținute, situația bugetară devine tot mai fragilă din cauza scăderii prețurilor petrolului, care a dus la o scădere a veniturilor din hidrocarburi (3,2% din PIB în prima jumătate a anului 2025, comparativ cu 5,6% cu un an înainte). Veniturile fiscale rămân insuficiente din cauza unei baze de impozitare înguste, a numeroaselor scutiri și a previziunilor excesiv de optimiste, situație agravată de scăderea prețurilor petrolului. Reforma codului fiscal, programată pentru 2026 și care include majorări de impozite și îmbunătățiri ale administrației fiscale, ar trebui să conducă la o ușoară creștere a veniturilor și să susțină consolidarea fiscală. Pentru a limita deficitul, guvernul recurge la finanțare extraordinară, cum ar fi retragerile din fondul suveran de investiții (NFRK) și dividendele neconvenționale de la întreprinderile publice. Această strategie nu este sustenabilă pe termen lung, deoarece duce la o scădere a valorii activelor statului și întârzie reformele structurale necesare pentru lărgirea bazei de impozitare. Datoria publică, care este încă scăzută în comparație cu standardele piețelor emergente, este totuși în creștere, odată cu majorarea costurilor de serviciu al datoriei (2,7 % din PIB în 2025).

Deficitul de cont curent s-a adâncit semnificativ în 2025. Această deteriorare s-a datorat în principal scăderii prețurilor petrolului și a volumelor de export. În timp ce exporturile au scăzut, importurile au crescut, impulsionate de cererea internă puternică și de proiectele de infrastructură. Deficitul de venituri primare rămâne ridicat din cauza repatrierii profiturilor de către companiile străine din sectorul petrolier, deși ritmul repatrierii încetinește pe măsură ce prețurile petrolului scad. Deficitul de cont curent nu este finanțat de investițiile străine directe (ISD), care au scăzut brusc, în special odată cu încheierea marilor proiecte din sectorul petrolier și al gazelor naturale (dividendele repatriate de marile companii petroliere). Rezervele valutare sunt epuizate. Datorită numărului deosebit de mare de erori și omisiuni, este probabil ca deficitul de cont curent să fie supraestimat, deoarece reexporturile către Rusia, efectuate cu încălcarea sancțiunilor occidentale, nu sunt luate în considerare. În cadrul strategiei sale de diversificare a exporturilor, în iunie 2025 guvernul a sprijinit înființarea a 557 de întreprinderi din sectorul neextractiv pe piețele externe. Deși Kazahstanul exportă în principal către Italia, China, Țările de Jos și Rusia, acesta urmărește să-și consolideze relațiile comerciale cu Uniunea Europeană în ansamblu, în special în domeniile energiei, infrastructurii și minereurilor metalifere. Rusia, care rămâne un partener strategic, își vede poziția slăbită în contextul sancțiunilor internaționale și al reorientării logistice către coridorul transcaspic.

Influență în creștere în coridoarele care leagă China de Europa

Politica internă continuă să fie marcată de dinamica activistă a președintelui Kassym-Jomart Tokayev, care a căutat să-și consolideze autoritatea, conturând în același timp imaginea unui „Nou Kazahstan”. De la revoltele sângeroase din ianuarie 2022, declanșate de creșterea vertiginoasă a prețurilor la combustibili și amplificate de nemulțumirile legate de corupție, inegalitate și lipsa reformelor, Tokayev a marginalizat rețelele fostului președinte Nursultan Nazarbayev, slăbind astfel influența loialiștilor acestuia în sferele economică și politică. Această strategie vizează disocierea puterii sale de acuzațiile de acaparare a bogăției petroliere, pe care le atribuie fostului regim, împiedicând totodată orice provocare coordonată din interiorul elitei. În ciuda anunțării unor reforme instituționale, sociale și economice, regimul rămâne de natură autoritară. Controlul asupra societății civile, mass-media și opoziției rămâne strict, iar pluralismul politic este practic inexistent. Abolirea pedepsei cu moartea și crearea unui Consiliu Constituțional nu au fost suficiente pentru a consolida statul de drept: instituțiile judiciare rămân în mare măsură dependente și compromit accesul la o justiție echitabilă atât pentru cetățeni, cât și pentru investitorii străini. Nemulțumirea populației persistă, alimentată de percepția corupției, a nepotismului, a calității scăzute a vieții și a grevelor, în special în sectorul energetic. Răspunsul autoritar al guvernului la disidență contribuie la un climat politic și economic incert, care este susceptibil să descurajeze investitorii și să submineze stabilitatea pe termen lung.

Închiderea temporară a frontierei dintre Belarus și Polonia în septembrie 2025, în urma manevrelor militare ruso-belaruse „Zapad-2025”, a perturbat coridorul feroviar China-Europa, determinând Kazahstanul să accelereze dezvoltarea unor rute alternative, în special coridorul transcaspic prin Azerbaidjan, Georgia și Turcia. Acest coridor are o importanță strategică în contextul sancțiunilor împotriva Rusiei, în timp ce Kazahstanul este acuzat în mod regulat că facilitează eludarea restricțiilor occidentale prin reexportul de bunuri sensibile (semiconductori, componente electrice) către Rusia, în ciuda implementării, în 2023, a unui sistem de trasabilitate a cărui eficacitate este limitată. Situația expune Kazahstanul la presiuni occidentale și la riscul unor sancțiuni secundare, ceea ce sporește urgența diversificării rutelor și partenerilor săi comerciali. Țara se bucură de sprijin internațional pentru acest proiect: Uniunea Europeană a alocat investiții de 10 miliarde de euro pentru dezvoltarea sa, în timp ce Emiratele Arabe Unite s-au angajat să investească 5 miliarde de dolari în porturi, logistică și infrastructură digitală. Pe plan energetic, țara are relații tensionate cu OPEC+. Aceasta își depășește în mod regulat cotele de producție (1,88 milioane de barili pe zi în iunie 2025, față de o cotă de 1,5 milioane), invocând dificultatea de a impune reduceri consorțiilor străine care exploatează principalele sale zăcăminte (Tengiz, Kashagan, Karachaganak). Poziția „Kazahstanul pe primul loc” alimentează tensiunile cu membrii influenți. OPEC+ a luat chiar în considerare creșteri voluntare ale producției pentru a penaliza țările care nu respectă normele, ceea ce agravează volatilitatea prețurilor și tensiunile interne.

Ultima actualizare: octombrie 2025