Irak

Perturbările din sectorul petrolier vor determina o contracție bruscă, urmată de o redresare în 2027

Economia irakiană va înregistra o contracție bruscă în 2026, pe fondul impactului puternic al perturbărilor din sectorul petrolier (aproximativ 60% din PIB) și al exporturilor (aproximativ 90% din exporturile de bunuri), cauzate de conflictul regional și de restricțiile de trafic din Strâmtoarea Hormuz. După o scădere la 268 de milioane de barili în prima jumătate a anului 2026, comparativ cu 606 de milioane de barili în anul precedent, se preconizează că exporturile totale de petrol se vor contracta cu aproximativ 40 % în 2026 (în ciuda prețurilor mai ridicate) și vor crește semnificativ în 2027. În consecință, se preconizează că producția de petrol va scădea, de asemenea, cu aproape 30 %, până la aproximativ 3,1 milioane de barili pe zi (b/d) în 2026, în ciuda unei redresări treptate în a doua jumătate a anului, înainte de o creștere estimată la aproximativ 4,5 milioane b/d în 2027. Revenirea bruscă a producției și a exporturilor de petrol prevăzută pentru 2027 poate fi atribuită în principal atenuării anticipate a șocurilor care au perturbat sectorul în 2026. Deși conflictul regional și restricțiile de export rezultate au redus semnificativ volumul producției și al exporturilor, câmpurile petroliere și infrastructura de producție rămân în mare parte intacte. Se preconizează că producția de petrol se va redresa rapid pe măsură ce canalele de export se vor normaliza, iar producția se va apropia treptat de obiectivul OPEC+. Cota de producție de țiței a Irakului în cadrul OPEC+ se ridică în prezent la aproximativ 4,4 milioane de barili pe zi. Ca urmare a deciziilor recente ale OPEC+, cota alocată Irakului a crescut treptat de la aproximativ 4,1 milioane de barili pe zi la începutul anului 2026, susținând o redresare a producției de petrol.

Există un decalaj substanțial între cursurile de schimb oficiale și cele de pe piața paralelă. În timp ce Banca Centrală a Irakului continuă să mențină cursul de schimb oficial la aproximativ 1 300 IQD pe USD, dinarul se tranzacționează la aproximativ 1 500–1 550 IQD pe USD pe piața paralelă. Acest decalaj reflectă dificultățile persistente în accesarea pieței oficiale de schimb valutar, cererea puternică de dolari în numerar și volumul constant ridicat al tranzacțiilor informale. Cu toate acestea, reformele recente au contribuit la o reducere treptată a acestui decalaj. Printre măsurile-cheie se numără cerințe mai stricte privind combaterea spălării banilor și conformitatea, dezvoltarea sistemelor de plăți electronice și o mai mare utilizare a canalelor bancare formale pentru finanțarea comerțului și tranzacțiile transfrontaliere. Ne așteptăm ca Banca Centrală a Irakului (CBI) să mențină rata dobânzii de politică monetară neschimbată, la 5,5%, la sfârșitul anului 2026. În Irak, unde tranzacțiile în numerar și economia informală domină activitatea economică, modificările ratei dobânzii au doar un efect modest asupra cererii și inflației. În consecință, gestionarea cursului de schimb și instrumentele de lichiditate vor rămâne probabil principalele ancore ale politicii monetare. Politica monetară va rămâne axată în principal pe menținerea stabilității cursului de schimb. Scăderea bruscă a exporturilor de petrol a redus semnificativ intrările de valută străină, sporind astfel dependența de rezervele băncii centrale pentru a susține paritatea fixă a dinarului. Rezervele valutare ale băncii centrale au scăzut de la un nivel maxim de aproximativ 102 miliarde USD în februarie 2026 la 86 miliarde USD la sfârșitul lunii iunie.

Volatilitatea exporturilor și a prețurilor petrolului va afecta balanțele fiscale și externe

Deficitul bugetar se va adânci considerabil în 2026, întrucât scăderea bruscă a producției și a exporturilor de petrol va reduce semnificativ veniturile guvernamentale (hidrocarburile reprezintă aproximativ 90 % din veniturile bugetare). Impactul este amplificat de structura rigidă a cheltuielilor, în special de cheltuielile salariale ridicate din sectorul public (aproape 40 % din cheltuielile bugetare), de pensii și de transferurile sociale, ceea ce face ca cheltuielile de capital să rămână principalul domeniu de ajustare. Se preconizează că situația fiscală se va îmbunătăți în 2027, impulsionată în principal de normalizarea prevăzută a producției de petrol și a volumelor de export. Finanțarea deficitului s-a bazat în principal pe canale interne, în special băncile de stat și, într-o măsură mai mică, banca centrală, completată de acumularea de restanțe în perioadele de tensiune fiscală. Compoziția datoriei publice este, prin urmare, orientată către datoria internă și reflectă veniturile Irakului bazate pe petrol, piețele de capital subdezvoltate și recurgerea limitată la împrumuturi externe.

Perturbările producției și exporturilor de petrol vor determina trecerea contului curent la deficit în 2026. Deși prețurile globale mai ridicate ale petrolului vor oferi un anumit sprijin, se preconizează că scăderea abruptă a volumelor de export va anula cu mult efectul prețurilor. În 2027, se preconizează că balanța contului curent va reveni la un excedent, susținută de normalizarea anticipată a producției de petrol și a volumelor de export, posibilă datorită normalizării traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Acest efect ar putea fi consolidat de o utilizare mai intensă a conductei Kirkuk-Ceyhan (Turcia), în cazul în care producția de petrol din câmpurile kurde va crește, precum și de restabilirea treptată a rutelor alternative de export, cum ar fi conducta nordică către Fishkhabur, situată lângă granița cu Turcia, care asigură accesul la conducta Kirkuk-Ceyhan. Între timp, eforturile de dezvoltare a unor coridoare de export suplimentare prin Turcia și Siria ar trebui să reducă treptat dependența de transportul maritim din Golful Persic pe termen mediu, deși este puțin probabil ca majoritatea acestor proiecte să ofere o capacitate suplimentară substanțială în 2027.

Incertitudinea internă va prevala pe fondul unui climat regional volatil

Perspectivele politice și de securitate ale Irakului vor rămâne extrem de incerte. Riscurile vor rămâne probabil ridicate până în 2027, din cauza mediului regional extrem de volatil, care agravează fragmentarea politică internă. Pe plan intern, natura fragmentată a sistemului politic și influența continuă a grupurilor armate care nu se află sub controlul deplin al guvernului rămân surse importante de vulnerabilitate. Actualul prim-ministru, Ali al-Zaidi, a preluat funcția în mai 2026. Acesta a fost desemnat drept candidat de consens de către „Cadrul de Coordonare”, principalul grup din Parlament. Guvernul său se confruntă cu sarcina dificilă de a menține coeziunea politică, gestionând în același timp consecințele economice ale conflictului, împiedicând facțiunile interne să implice Irakul mai direct în ostilitățile regionale și abordând provocările economice, cum ar fi asigurarea unor aprovizionări fiabile cu energie electrică și gaze naturale. Evoluția situației va depinde în mare măsură de modul în care se va desfășura conflictul regional, ceea ce face dificilă anticiparea unei îmbunătățiri semnificative a stabilității politice a Irakului, chiar și în cazul unui scenariu de redresare economică.

Pe plan extern, Irakul va continua să se confrunte cu un echilibru delicat între Iranul beligerant și SUA. În timp ce Iranul își păstrează o influență politică, economică și de securitate considerabilă, relațiile cu SUA rămân cruciale pentru cooperarea în domeniul securității, dezvoltarea sectorului hidrocarburilor și accesul la sistemul financiar internațional bazat pe dolar. Finalizarea planificată a retragerii militare a coaliției conduse de SUA până la sfârșitul lunii septembrie 2026 va marca o schimbare importantă în relațiile de securitate dintre Irak și SUA, mai degrabă decât sfârșitul cooperării bilaterale. Se preconizează că această tranziție va fi însoțită de presiuni continue din partea SUA asupra Irakului pentru a aduce milițiile aliniate Iranului sub controlul statului și pentru a reduce fluxurile financiare și comerciale legate de Iran. În același timp, Turcia capătă o importanță din ce în ce mai mare ca partener economic și strategic, în special în domeniul comerțului, al infrastructurii și al rutelor alternative de export al petrolului prin portul său din Ceyhan. Relațiile cu Siria s-ar putea, de asemenea, îmbunătăți treptat, mai ales prin comerțul transfrontalier și potențialele legături energetice către Marea Mediterană, deși incertitudinea politică și de securitate ar putea limita progresele pe termen scurt. Legăturile economice cu China vor rămâne, de asemenea, importante din punct de vedere strategic. China este cel mai mare partener comercial al Irakului și unul dintre principalii cumpărători ai țițeiului său, în timp ce companiile chineze au o prezență semnificativă în sectoarele petrolier, energetic și al infrastructurii din această țară. O redresare a exporturilor de petrol irakiene ar trebui, prin urmare, să consolideze comerțul bilateral în 2027, în timp ce investițiile chineze ar putea juca un rol important în dezvoltarea capacității energetice și în reconstrucția Irakului.

Ultima actualizare: septembrie 2026