Irak

Perspective de creștere lentă, pe fondul unui sprijin politic limitat și al dependenței de petrol

Se preconizează că economia Irakului va înregistra o ușoară contracție în 2025, reflectând restricțiile actuale privind producția de petrol, prețurile scăzute ale petrolului, dezvoltarea lentă a sectoarelor non-petroliere și mediul de afaceri dificil. Deși se preconizează că rata de creștere globală va reveni pe teritoriu pozitiv în 2026, redresarea va fi probabil graduală și inegală, determinată de creșterea producției de petrol, de ritmul investițiilor publice, precum și de politica internă și regională. Cheltuielile guvernamentale (20 % din PIB) ar urma să fie principalul motor al creșterii, susținute de creșterea cheltuielilor salariale din sectorul public și de angajamentele privind cheltuielile de capital. Se estimează că consumul privat (45 % din PIB) va avea o contribuție modestă – frânat de rata ridicată a șomajului, de încrederea scăzută a consumatorilor și de creșterea limitată a creditării. Pe plan extern, exporturile se vor redresa probabil doar marginal, fiind împiedicate de limitările actuale ale ofertei de petrol și de cererea globală incertă. În același timp, se preconizează o creștere a importurilor, determinată de investițiile publice și de cererea gospodăriilor, ceea ce ar putea constitui un factor de frânare pentru exporturile nete (aproximativ 10 % din PIB). În consecință, contribuția globală a balanței comerciale nete la creșterea PIB-ului în 2026 ar putea fi neutră sau ar putea deveni ușor negativă. Această structură sugerează că redresarea va rămâne în mare măsură condusă de guvern, subliniind importanța restabilirii spațiului fiscal și a îmbunătățirii eficienței sectorului public. Este puțin probabil ca activitatea sectorului privat și comerțul exterior să ofere un sprijin puternic, cu excepția cazului în care se îmbunătățește încrederea și se remediază blocajele structurale.

Se preconizează că inflația va rămâne scăzută și stabilă datorită cererii interne reduse, moderării prețurilor la alimente și unui curs de schimb relativ stabil. În ianuarie 2025, Irakul a transferat toate tranzacțiile internaționale legitime către băncile comerciale, utilizând canale bancare corespondente formale, banca centrală furnizând valută străină pe baza cererii verificate. Această reformă a redus semnificativ diferența dintre cursul de schimb oficial și cel paralel: în timp ce cursul oficial a fost de 1,300 dinari pentru un dolar american, cursul paralel se situa în jurul valorii de 1,307 în august 2025, comparativ cu 2,880 în ianuarie 2024. Continuarea progreselor depinde de îmbunătățirea accesului la servicii bancare și de înăsprirea controalelor asupra comerțului informal.

Presiune fiscală în creștere și rezerve în scădere

Se preconizează că poziția fiscală a Irakului se va deteriora în continuare, deficitul bugetar urmând să crească. Această erodare reflectă cheltuielile publice mai mari, în special pentru salarii și subvenții, pe fondul veniturilor mai mici din petrol. În primele cinci luni ale anului 2025, veniturile din petrol au reprezentat 91% din bugetul federal, subliniind dependența persistentă de petrol. Pe măsură ce prețurile petrolului rămân scăzute, iar producția este limitată de acordurile OPEC+ și de restricțiile de capacitate, spațiul fiscal se restrânge, ceea ce exercită o presiune tot mai mare asupra guvernului pentru a limita cheltuielile sau pentru a accelera eforturile de diversificare, așteptate de mult timp. În prezent, țara produce sub cota sa din cadrul OPEC+, ca parte a ajustării planificate pentru a compensa supraproducția din trecut (aproximativ 4,03 milioane de barili pe zi (bpd), comparativ cu cota sa din cadrul OPEC+ de 4,86 milioane bpd). Ca urmare, se preconizează că datoria publică va depăși 55 % din PIB până la sfârșitul anului 2026, inversând consolidarea realizată în anii precedenți și generând îngrijorări cu privire la sustenabilitatea fiscală în absența unor reforme. Peste 80 % din datoria publică totală este deținută de creditori interni, o parte substanțială fiind datorată Băncii Centrale a Irakului.

Se preconizează că excedentul de cont curent se va reduce și mai mult, pe măsură ce veniturile din exportul de petrol scad, iar cererea de importuri rămâne relativ rezistentă. Exporturile de petrol domină totalul exporturilor Irakului, reprezentând de obicei aproximativ 90% până la 95% din veniturile totale din export ale țării. Deși poziția externă este încă pozitivă, reducerea rezervelor valutare face ca Irakul să fie mai vulnerabil la șocuri adverse ale prețului petrolului sau la presiuni de finanțare, mai ales în contextul progreselor limitate în ceea ce privește diversificarea exporturilor. Rezervele internaționale au scăzut treptat de la aproximativ 100 de miliarde USD la sfârșitul anului 2024 la 97 de miliarde USD în mai 2025 (echivalentul a aproximativ 12–18 luni de importuri). Irakul continuă să atragă investiții străine directe (ISD) semnificative, fluxurile de intrare atingând niveluri record la începutul anului 2024, iar stocul total de ISD depășind 110 miliarde USD, concentrate în principal în sectorul petrolului și gazelor, dar din ce în ce mai mult și în sectorul locuințelor, al infrastructurii și al serviciilor. Interesul emergent pentru agricultură și industria prelucrătoare indică eforturi crescânde de diversificare.

Perspective politice riscante

Politica irakiană este marcată de fragmentarea comunităților și de prezența continuă a grupurilor armate care operează în afara controlului statului. Peisajul politic este extrem de fragmentat, puterea fiind împărțită între partidele șiite, sunnite și kurde. Printre principalele blocuri șiite se numără Cadrul de Coordonare, aliniat cu Iranul, și influenta Mișcare Sadristă. Reprezentarea sunnită este împărțită între partide precum Taqaddum și Azm, în timp ce scena politică kurdă este dominată de rivalii Partidul Democrat din Kurdistan (KDP) și Uniunea Patriotică din Kurdistan (PUK). Politica de coaliție va rămâne esențială. În acest sens, viitoarele alegeri parlamentare din noiembrie 2025 vor fi decisive. Pe măsură ce facțiunile politice se realiniază și apar noi alianțe, rezultatul va influența ritmul reformelor instituționale și procesul de luare a deciziilor economice în 2026 și în anii următori. Se preconizează că alegerile vor fi foarte disputate, iar problemele nerezolvate, precum descentralizarea, împărțirea veniturilor din petrol și integrarea milițiilor, vor arunca o umbră lungă asupra procesului. Având în vedere istoricul Irakului caracterizat de negocieri postelectorale îndelungate, formarea unui nou guvern ar putea dura luni de zile, ceea ce ar putea întârzia deciziile politice cheie și investițiile. Cu toate acestea, dacă procesul electoral va fi gestionat în mod transparent, acesta ar putea consolida legitimitatea politică și ar putea deschide calea către o reformă treptată. Comunitatea internațională și investitorii vor urmări cu atenție evoluțiile.

Tensiunile dintre Bagdad și Guvernul Regional al Kurdistanului cu privire la împărțirea veniturilor din petrol și la exporturi agravează instabilitatea internă. Corupția, șomajul și serviciile publice deficitare alimentează nemulțumirea populației și potențialul unor noi proteste. Contextul regional mai larg, cu poziția delicată a Irakului între Iran și SUA, a contribuit la crearea unui mediu incert, în special având în vedere riscul extinderii conflictelor.

Se preconizează că relațiile internaționale ale Irakului vor continua să fie modelate de echilibrul delicat pe care țara îl menține între marile puteri globale și regionale. Se preconizează că relațiile cu SUA se vor concentra în principal pe cooperarea în domeniul securității, în special pe prezența trupelor coaliției conduse de SUA și pe eforturile de a înăbuși rămășițele Statului Islamic. Irakul va continua, de asemenea, să mențină legături strânse cu Iranul, având în vedere legăturile politice, economice și de securitate profunde dintre cele două țări, care variază de la importurile de energie până la influența milițiilor pro-iraniene. Cu toate acestea, Bagdadul va urmări probabil o mai mare autonomie, încercând să evite implicarea în tensiunile dintre SUA și Iran. Irakul va încerca să-și consolideze legăturile cu statele din Golf și cu Turcia prin cooperare economică, comerț și investiții, în special în domeniul infrastructurii și al energiei. Instabilitatea din estul Siriei rămâne un risc extern major, deoarece ar putea să se extindă în Irak, în special prin granițele permeabile și activitatea militanților. Prezența grupurilor armate și a rețelelor de contrabandă de-a lungul frontierei va continua să reprezinte o provocare pentru securitatea irakiană și controlul frontierelor.

Ultima actualizare: august 2025