Congo (Republica)

Africa

PIB pe cap de locuitor ($)
$2,308.5
Populație (în 2021)
6,0 milioane

Evaluare

Risc de țară
C
Mediu de afaceri
D
Anterior:
C
Anterior:
D
This content has been automatically translated. It may not be as accurate as the original.

suggestions

Rezumat

Puncte forte

  • Resurse de hidrocarburi: petrol (al treilea producător ca mărime din Africa subsahariană), gaze naturale
  • Potențial agricol, forestier și mineral insuficient exploatat (fier, bauxită, lemn, potasiu, aur)
  • Poziție strategică atractivă pentru China, Rusia și țările occidentale
  • Excedent bugetar, restructurarea datoriei regionale
  • Membru al OPEC+ și al CEMAC, sprijin din partea FMI
  • Moneda ancorată la euro, ceea ce promovează stabilitatea monetară

Puncte slabe

  • Economia depinde în mare măsură de sectorul petrolier (50 % din PIB, 90 % din exporturi, 60 % din veniturile fiscale)
  • Dependența de importuri (alimente, combustibil)
  • Datorie publică ridicată, restanțe interne, acces limitat la piețele financiare internaționale
  • Ritm lent al reformelor structurale
  • Sărăcia generalizată, agravată de lipsa unei distribuții echitabile a veniturilor din petrol
  • Infrastructură și servicii deficitare în domeniul transporturilor, energiei electrice, sănătății și educației
  • Regim autoritar, corupție, sectorul informal (75 % din forța de muncă)
  • Agricultura de subzistență, vulnerabilă la riscurile climatice

Schimburi comerciale

Exportulde bunuri ca % din total

China
36%
Europa
29%
Singapore
13%
Vietnam (Republica Socialistă a)
4%
Angola
3%

Importulde bunuri ca % din total

China 23 %
23%
Europa 21 %
21%
Angola 19 %
19%
Statele Unite ale Americii 4 %
4%
Namibia 3 %
3%

Perspectivă

Această secțiune este un instrument valoros pentru specialiștii financiari și pentru managerii de credite. Ea oferă informații cu privire la practicile de plată și de colectare a creanțelor utilizate în țară.

Creștere accelerată determinată de investițiile în sectorul petrolier, gazier și minier

Se preconizează că creșterea economică va continua să se accelereze în 2026. Țara a adoptat măsuri pentru a spori atractivitatea sectorului hidrocarburilor, în special printr-o mai mare transparență în atribuirea contractelor și acordarea de facilități fiscale, cu scopul de a crește producția atât prin stabilizarea câmpurilor mature, cât și prin forarea de noi sonde. În aprilie 2025, TotalEnergies a anunțat planuri de a investi 500 de milioane de dolari pentru a asigura sustenabilitatea câmpului offshore Moho Nord (aproximativ 100.000 de barili pe zi), lansând în același timp noi activități de explorare. În același timp, China Oil Natural Gas Overseas Holding Ltd (COGO) intenționează să investească 150 de milioane de dolari pe o perioadă de trei ani pentru a dezvolta câmpurile Conkouati-Koui și Nanga III. La sfârșitul anului 2025, a fost semnat un acord în valoare de 23 de miliarde de dolari cu compania chineză Wing Wah pentru modernizarea infrastructurii permiselor Banga Kayo, Holmoni și Cayo, forarea de noi sonde, cu obiectivul de a crește producția cu 200.000 de barili pe zi până în 2050, precum și de a spori producția, inclusiv cea de gaze. Se preconizează că producția de petrol va depăși ușor cota OPEC (277.000 b/d) în 2026, rămânând totuși sub nivelul record de 329.000 b/d atins în 2019. Sectorul gazelor naturale va susține, de asemenea, creșterea economică, impulsionat de proiectul Congo LNG din blocul offshore Marine XII. Punerea în funcțiune de către ENI a unui al doilea terminal plutitor în 2025, Nguya FLNG, va aduce capacitatea de producție la 3 milioane de tone pe an, destinate exportului către Europa și producției naționale de energie electrică. În plus, adoptarea unui nou Cod al gazelor în 2026 va clarifica condițiile de impozitare și de acordare a licențelor în acest sector, cu scopul de a atrage mai mulți investitori. Diversificarea economică rămâne în centrul Planului Național de Dezvoltare (PND) pentru perioada 2022-2026, însă dezvoltarea agriculturii (9 % din PIB) și a serviciilor (39 %) rămâne limitată. Sectorul minier va continua să se extindă, fiind încă dominat de mineritul artizanal, dar susținut de mai multe proiecte structurale. Exploatarea zăcământului de fier Mbalam-Nabeba, care se extinde în Camerunul vecin, a început în mai 2024 și se preconizează că va deveni, în cele din urmă, al cincilea cel mai mare centru de exploatare a minereului din lume. În ceea ce privește potasa, compania britanică Kore Potash continuă dezvoltarea proiectului Kola, situat în bazinul Sintoukola. Cu un potențial estimat la 50 de milioane de tone pe o perioadă de 23 de ani, se preconizează că construcția instalațiilor va începe în 2026. În cele din urmă, cererea internă va fi susținută de un consum privat rezilient și de investiții publice dinamice.

În 2026, se preconizează că inflația se va menține aproape de plafonul de 3 % stabilit de Banca Statelor din Africa Centrală (BEAC). Prețurile globale mai scăzute la energie și aprecierea francului CFA față de dolarul american limitează presiunile inflaționiste, însă penuriile episodice de energie electrică, apă și combustibil prezintă riscuri de creștere a inflației. În decembrie 2025, BEAC a majorat rata dobânzii de referință la 4,75% – prima măsură de înăsprire monetară din martie 2023 – în perspectiva unei încetiniri preconizate a creșterii economice regionale. Decizia a fost motivată de dorința de a-și menține rezervele valutare, care au scăzut la nivelul echivalentului a 4,2 luni de importuri la sfârșitul anului 2025 (față de 4,9 luni în anul precedent).

Scăderea prețului petrolului afectează conturile publice și externe

Se preconizează că consolidarea fiscală în cadrul Facilității de credit extinsă a FMI (455 de milioane USD) va continua în 2026, deși traiectoria acesteia este incertă din cauza expirării programului în martie 2025. Cheltuielile publice vor rămâne ridicate, întrucât autoritățile continuă să se concentreze pe reducerea sărăciei, în special prin intermediul sănătății și educației, precum și pe punerea în aplicare a Planului național de dezvoltare pentru perioada 2022-2026. Cu toate acestea, reducerea subvențiilor pentru combustibili va contribui la controlul cheltuielilor. S-au înregistrat progrese în mobilizarea veniturilor fiscale datorită reducerii scutirilor, colectării restanțelor fiscale și digitalizării procedurilor. Expansiunea sectoarelor gazier și minier va contribui, de asemenea, la consolidarea veniturilor nepetroliere. Cu toate acestea, erodarea veniturilor din petrol, pe fondul scăderii prețurilor mondiale la petrol, erodează excedentul bugetar, petrolul reprezentând 60 % din veniturile fiscale. Se preconizează că datoria publică, exprimată ca procent din PIB, va continua să scadă în 2026, susținută de lichidarea treptată a restanțelor la plată, care reprezentau 15 % din stocul datoriei la sfârșitul lunii octombrie 2025, comparativ cu 32 % în 2020. Cu toate acestea, acest raport va rămâne peste plafonul de 70 % din PIB stabilit de CEMAC. Restructurarea a 85 % din datoria regională în 2024 va genera economii la costurile de serviciu al datoriei de aproximativ 700 de miliarde de franci CFA (1 miliard de euro) în perioada 2024-2028. Cu toate acestea, serviciul datoriei reprezintă în continuare peste 10 % din PIB și jumătate din veniturile publice. Deși ponderea datoriei regionale a crescut (60 % în 2025), reflectând o reorientare către piața regională în vederea limitării expunerii la riscurile legate de rata dobânzii și de cursul de schimb, în noiembrie 2025, țara a emis un eurobond în valoare de 670 de milioane de dolari SUA (cu o rată a dobânzii de 9,8 % pe o perioadă de 7 ani). Majoritatea datoriei externe este bilaterală sau multilaterală (78 % în 2024).

Apariția unui deficit de cont curent în 2025 reflectă scăderea prețurilor petrolului — petrolul reprezintă 90 % din exporturile congoleze — și creșterea importurilor legate de diversificarea economică și de dezvoltarea sectorului hidrocarburilor. Deficitul structural al veniturilor primare va avea, de asemenea, un impact semnificativ, din cauza creșterii repatrierii profiturilor de către companiile petroliere. Rezervele valutare vor rămâne sub presiune, reprezentând în medie doar două luni de acoperire a importurilor în 2026.

Președintele Sassou-Nguesso și Partidul Muncii din Congo își mențin controlul strâns

Președintele Denis Sassou-Nguesso, în vârstă de 82 de ani, aflat la putere de peste patru decenii, este de așteptat să-și păstreze funcția de președinte la alegerile din martie 2026, după ce a fost desemnat în unanimitate drept candidat al Partidului Muncii din Congo (PCT). În iunie 2025, nouă partide de opoziție au anunțat crearea „Raliului Forțelor pentru Schimbare” (RFC), cu scopul de a forma o alternativă credibilă la partidul de la putere. Cu toate acestea, coaliția nu a reușit încă să ajungă la un acord privind un candidat comun. Deținând aproape 74 % din locurile din Adunarea Națională, se preconizează că PCT își va păstra o largă majoritate la alegerile legislative programate pentru iulie 2027. Este puțin probabil ca alegerile să fie echitabile, din cauza restricțiilor continue impuse campaniei opoziției și a acuzațiilor recurente de fraudă electorală. Nerespectarea standardelor democratice, corupția și nivelurile scăzute de dezvoltare socio-economică vor alimenta frustrarea socială crescândă și protestele sporadice, care nu au nicio cale de exprimare politică.

Guvernul va continua să acorde prioritate relațiilor sale cu China, principalul său partener pentru exporturile de petrol (36 % în 2024) și o sursă majoră de importuri, în încercarea de a stimula investițiile străine în sectorul hidrocarburilor și în sectorul minier încă în fază incipientă. Congo și Rusia au legături de lungă durată. Rusia este implicată în construcția infrastructurii congoleze (hidroelectrică, drumuri etc.) prin furnizarea de echipamente și materiale, precum și în sectoarele agricol, minier și petrolier, pe lângă acordarea de sprijin diplomatic și militar. În 2024, cele două țări au aprobat construirea unui oleoduct între Pointe-Noire și Brazzaville, care va fi deținut în proporție de 90% de ruși. Lucrările ar putea începe în 2026 și se preconizează că vor dura trei ani. În cele din urmă, Franța va rămâne un partener important în ciuda relațiilor tensionate, la fel ca și alți parteneri occidentali, din cauza anchetelor în curs privind familia președintelui și corupția în general.

Ultima actualizare: februarie 2026