Statele Unite ale Americii
Europa
Panama
India
China
Brazilia
MexicSe preconizează că creșterea economică se va accelera moderat în 2026
Deși se preconizează că va fi ușor mai ridicată, creșterea economică a Columbiei în 2026 ar trebui să rămână moderată, dar mai echilibrată și mai durabilă decât în anii precedenți. Consumul gospodăriilor (73% din PIB) va continua să fie principalul motor al activității economice, stimulat de o nouă creștere a salariului minim real, care va susține veniturile reale. Cu toate acestea, acest stimul al cererii va menține, de asemenea, presiunile inflaționiste la un nivel ridicat. Pe fondul unei ușoare îmbunătățiri a puterii de cumpărare, acest lucru va stimula în cele din urmă sectorul serviciilor (comerțul cu amănuntul și transporturile), care, împreună, reprezintă mai mult de jumătate din PIB. Totuși, se preconizează că acest dinamism va avea loc într-un context de prudență din partea gospodăriilor, întrucât nivelurile datoriei rămân ridicate, iar prețurile sunt relativ ridicate. În plus, pentru a ține sub control inflația fără a sufoca activitatea economică, se preconizează că Banca Centrală a Republicii (BanRep) va adopta o politică monetară de relaxare treptată, reducând rata dobânzii de referință până la sfârșitul anului. Ratele reale ridicate ale dobânzii vor continua să limiteze creditarea și investițiile productive. Situația fiscală mai fragilă reduce marja de manevră pentru politici expansioniste și ridică îngrijorări cu privire la sustenabilitatea finanțelor publice. Chiar și așa, eventuala alegere a unui guvern mai favorabil pieței și mai conservator din punct de vedere fiscal ar tinde să restabilească încrederea mediului de afaceri, stimulând astfel investițiile. Din perspectiva producției, sectoarele industrial și al construcțiilor ar putea înregistra o redresare treptată odată cu reluarea unor proiecte de infrastructură în domeniul energetic și logistic.
Se preconizează, de asemenea, că exporturile columbiene vor înregistra o creștere moderată în 2026, în concordanță cu redresarea treptată a economiei globale. Structura exporturilor țării, puternic concentrată pe energie și materii prime minerale, va continua să se bazeze pe petrol, cărbune și aur, care împreună reprezintă peste 50% din vânzările externe. Se preconizează că cererea internațională de energie va rămâne relativ puternică, ceea ce va aduce beneficii Columbiei prin prețuri ridicate pe termen lung și va susține excedentul comercial al acestor produse. Dincolo de sectorul extractiv, se așteaptă ca și alte segmente să câștige treptat teren. Sectorul agricol, un actor tradițional în comerțul exterior al Columbiei, se va consolida probabil datorită performanței solide a exporturilor de cafea, flori și fructe tropicale, impulsionate de calitatea ridicată a produselor și de creșterea cererii pe piețele europene și nord-americane. Creșterea exporturilor de servicii, în special în turism și tehnologia informației, se remarcă ca o evoluție pozitivă. Se preconizează că turismul va beneficia de o percepție îmbunătățită a siguranței în regiunile afectate anterior de violență, iar industria digitală își va extinde probabil exporturile de software și servicii externalizate, profitând de nivelurile crescânde de calificare ale forței de muncă urbane.
Deficit de cont curent moderat, dar situație bugetară dificilă în 2026
Columbia va continua să se bazeze în mare măsură pe un profil de export axat pe mărfuri. Mărfurile reprezintă mai mult de jumătate din vânzările externe și rămân principala sursă de intrări de valută străină. Redresarea turismului internațional și fluxul constant de remitențe trimise de columbienii care trăiesc în străinătate, în special în SUA, vor servi, de asemenea, ca factori importanți de stabilizare, contribuind la atenuarea impactului deficitului comercial. Cu toate acestea, diversificarea limitată a producției și performanța slabă a exporturilor de produse manufacturate restricționează capacitatea țării de a genera valută străină în perioadele de scădere a prețurilor materiilor prime, făcând sectorul extern vulnerabil la fluctuațiile internaționale. La rândul lor, importurile sunt de așteptat să crească într-un ritm rapid, impulsionate de creșterea veniturilor, de o redresare parțială a investițiilor în infrastructură și de aprecierea cursului de schimb real, care face ca bunurile străine să fie relativ mai accesibile. Combustibilii rafinați, utilajele și echipamentele industriale vor conduce probabil această tendință, adâncind și mai mult deficitul comercial. În ceea ce privește finanțarea externă, Columbia va continua să atragă investiții străine directe (ISD), în special în sectoarele energetic și minier. În plus, țara își va menține o poziție solidă în ceea ce privește rezervele internaționale, cu un total estimat de 67 miliarde USD la sfârșitul anului 2025, echivalentul a 9,9 luni de importuri. Acest lucru asigură stabilitatea cursului de schimb și reduce riscul de dezechilibre externe. În ansamblu, se preconizează că balanța de plăți curentă a Columbiei în 2026 va înregistra un deficit structural, dar sustenabil. Acest rezultat reflectă un echilibru între creșterea consumului intern și reziliența exporturilor de mărfuri și servicii.
În domeniul fiscal, Columbia se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări ale politicii sale economice recente din cauza deficitului în creștere, deși acesta ar putea scădea ușor în 2026. Cifra deficitului evidențiază dificultatea de a limita cheltuielile publice în contextul încetinirii economice și al presiunilor sociale. Partea bugetară reflectă această fragilitate: cheltuielile obligatorii continuă să crească, determinate de majorările salariului minim, ajustările automate ale pensiilor, asistența medicală și transferurile regionale, precum și de extinderea programelor sociale. Pe măsură ce guvernul încearcă să crească colectarea impozitelor prin reforme fiscale, accentul excesiv pus pe generarea de venituri, fără a se efectua reduceri semnificative ale cheltuielilor, are un impact limitat asupra consolidării fiscale. Se preconizează că datoria publică brută va atinge o pondere mai mare din PIB în 2026, apropiindu-se de limita maximă stabilită de regula fiscală (71 %), care a fost suspendată în 2025 până în 2027 prin utilizarea unei „clauze de derogare”. Regula, prin impunerea unui plafon al datoriei, obligă guvernul să-și reducă deficitul anual pentru a menține datoria în limitele respective. Această traiectorie îngrijorează piața și agențiile de rating de credit, deoarece evidențiază un dezechilibru structural între venituri și cheltuieli, ceea ce va impune următorului guvern să pună în aplicare măsuri de austeritate mai stricte.
Președintele Petro va continua să se confrunte cu presiuni interne până la sfârșitul mandatului său, în 2026
În iunie 2022, Gustavo Petro a devenit președinte după ce a obținut 50,44% din voturile valide în turul al doilea al alegerilor. Petro, fost membru al unui grup rebel acum demobilizat, a fost candidatul coaliției Pacto Histórico por Colombia (PHxC), o alianță de partide și mișcări de stânga lansată în februarie 2021. Mandatul său de patru ani se va încheia în august 2026 și, conform prevederilor Constituției, nu va putea candida din nou în mai 2026. Fiind primul președinte de stânga din istoria recentă a țării, Petro a ajuns la putere promițând o transformare profundă, axată pe justiția socială, „pacea totală” și tranziția energetică. Cu toate acestea, guvernul său s-a confruntat cu numeroase provocări interne și externe care îi subminează stabilitatea și eficacitatea. Odată cu scăderea popularității lui Petro (29 % la începutul lunii noiembrie 2025), guvernul a pierdut o mare parte din sprijinul necesar din partea fracțiunilor de centru-stânga și de centru din Congres.
Reformele propuse de guvern au avansat inegal. Reforma muncii a fost singura care a fost adoptată, deși într-o formă diluată, după respingerea unor măsuri mai ample, precum reducerea săptămânii de lucru. Reforma pensiilor, menită să extindă acoperirea și să creeze piloni de solidaritate, a căpătat avânt odată cu aprobarea unui nou proiect de lege, care este acum pe punctul de a fi adoptat. Reforma sistemului de sănătate, care vizează universalitatea și o nouă structură instituțională, este încă în curs de desfășurare, în timp ce reforma educației rămâne în impas. Se preconizează că reforma fiscală va avansa parțial, în timp ce suspendarea regulii fiscale până în 2027 a fost pusă în aplicare integral, asigurând o mai mare flexibilitate. Tranziția energetică, deși strategică pentru reducerea dependenței de petrol și cărbune, se confruntă cu o rezistență puternică și cu un sprijin parlamentar redus, fiind încă în discuție. Securitatea internă rămâne una dintre cele mai mari provocări ale Columbiei, marcată de violența armată persistentă și de incapacitatea guvernului de a-și consolida controlul asupra unor zone întinse ale țării. Proiectul „păcii totale”, principala politică emblematică a președintelui Petro, s-a dovedit în mare măsură ineficient după aproape trei ani de la intrarea în vigoare. Politica a urmărit să negocieze simultan cu diverse grupuri armate (ELN, disidenții FARC etc.) și cu bandele criminale, dar, în practică, a dus la extinderea teritorială și la consolidarea acestor organizații, care au profitat de reducerea acțiunilor militare pentru a-și extinde influența în zonele rurale, unde cultivarea de coca este adesea predominantă, precum și asupra rutelor de trafic de droguri. Avansul acestora a dus la creșterea ratei omuciderilor, la strămutări forțate și la acte de extorcare, ceea ce a subminat credibilitatea guvernului în rândul populației și a exacerbat climatul de insecuritate. Deși Petro a reluat recent unele operațiuni militare pentru a stopa avansul grupurilor armate, fragilitatea instituțională și lipsa de coordonare între forțele de securitate și autoritățile locale compromit eficacitatea acestor acțiuni. Eșecul proiectului „păcii totale” nu numai că a scos la iveală limitele guvernului, dar a devenit și unul dintre principalii factori ai erodării politice a stângii și ai consolidării discursului conservator privind securitatea și ordinea în perspectiva alegerilor din 2026.
Privind spre 2026, scenariul electoral se caracterizează printr-o profundă incertitudine și o fragmentare fără precedent. Tendința predominantă sugerează că un candidat de centru-dreapta are șanse mai mari să câștige, având în vedere nemulțumirea publicului față de actuala administrație și cererea tot mai mare de alternative mai moderate. Alegerile legislative, programate pentru 8 martie 2026, vor avea ca obiect alegerea a 103 senatori și 183 de deputați. Se va menține sistemul de reprezentare proporțională bazat pe coeficientul de distribuție, care încurajează diversitatea partidelor, dar contribuie și la fragmentarea Congresului. Se preconizează că Congresul din perioada 2026–2030 va fi și mai fragmentat, iar „Petrismul” va fi mai slab, în timp ce forțele de centru și de dreapta vor deveni mai puternice.
Conflictul dintre președinții Petro și Trump
În politica externă, Columbia traversează o perioadă de tensiuni diplomatice intense cu SUA, principalul său partener istoric. Relațiile s-au deteriorat rapid după o serie de declarații ale președintelui Petro, care a criticat deschis acțiunile militare ale SUA împotriva navelor suspectate că transportau droguri în Marea Caraibelor și în Pacificul de Est și a îndemnat chiar soldații americani să nu se supună ordinelor președintelui Donald Trump, ceea ce a dus la revocarea temporară a vizei sale în septembrie 2025. Ca răspuns, Trump l-a etichetat pe Petro drept „lider al traficului ilegal de droguri” și a amenințat că va impune noi tarife asupra exporturilor columbiene — deși încă nu le-a pus oficial în aplicare. În plus, guvernul SUA a revocat certificarea Columbiei ca partener în lupta împotriva drogurilor, o măsură care ar putea slăbi fluxul cooperării bilaterale și afecta ajutorul în domeniul securității acordat țării, echivalent cu aproximativ 0,1% din PIB, deși președintele Trump a emis imediat o derogare. Această confruntare dintre cei doi președinți s-a limitat la amenințări, fără a se concretiza în acțiuni concrete. Cu toate acestea, Columbia caută să-și strângă legăturile diplomatice cu China – s-a alăturat Inițiativei „Belt and Road” în mai 2025 – și a consolidat dialogul în materie de securitate cu Venezuela. Tensiunile s-ar putea atenua după alegeri.