La aproape două decenii după aderarea la BRICS, Africa de Sud nu și-a îndeplinit promisiunile în materie de dezvoltare. PIB-ul pe cap de locuitor în 2025 este sub nivelul din 2007, cu o deteriorare semnificativă a indicatorilor sociali: șomaj, sărăcie în creștere și infrastructură grav degradată. Spre deosebire de țările emergente din Asia și America Latină, „Națiunea Curcubeu” a rămas blocată într-o creștere economică redusă, împiedicată de două constrângeri structurale majore: eșecul sistemului energetic și distorsiuni profunde pe piața muncii.
Africa de Sud se află la o răscruce critică. Țara dispune de resursele necesare pentru a-și reveni – o bază industrială diversificată, un sector financiar puternic, instituții credibile –, dar este împiedicată de probleme structurale în domeniul energiei și al ocupării forței de muncă. Fără reforme profunde și susținute, potențialul de creștere va rămâne permanent limitat. Prognozăm o creștere de 0,8 % în 2025 și de 1,3 % în 2026.
Aroni Chaudhuri, Coface economist zona Africa
De la speranța anilor 2000 la deziluzia post-pandemică
Susținută de creșterea prețurilor materiilor prime și de integrarea sa reușită în comerțul mondial, Africa de Sud a înregistrat o creștere medie anuală de 4,3% în anii 2000. Investițiile erau în creștere, consumul gospodăriilor era puternic, iar țara părea pregătită pentru o dezvoltare rapidă alături de alte economii emergente.
Însă trei crize succesive – criza financiară din 2008, sfârșitul superciclului materiilor prime în 2014 și apoi pandemia – au scos la iveală slăbiciuni structurale profunde. În prezent, investițiile sunt lente, reprezentând doar 14,5% din PIB, ceea ce este insuficient pentru a stimula economia și a reînnoi infrastructura existentă și mult sub nivelurile țărilor comparabile.
Criza energetică: un obstacol major în calea creșterii economice
Electricitatea, coloana vertebrală a economiei sud-africane, a devenit punctul său slab. Eskom, monopolul public care controlează peste 90 % din producție, a suferit de pe urma subinvestițiilor cronice timp de mai bine de un deceniu. Cheltuielile reale de investiții au scăzut începând cu 2012 și nu s-au redresat la timp.
Această situație își are rădăcinile în reglementarea inadecvată a tarifelor și în guvernanța deficitară. Până în 2008, prețurile energiei electrice au fost menținute la un nivel artificial scăzut pentru a sprijini industriile cu consum intensiv de energie. Când autoritățile au adoptat în sfârșit o politică tarifară mai realistă, era deja prea târziu: infrastructura învechită provoca din ce în ce mai multe întreruperi, cererea era în scădere, iar Eskom se afla prinsă într-un cerc vicios al datoriilor. Între 2008 și 2019, tarifele s-au quadruplat fără a rezolva problemele de aprovizionare.
(source data for the graph in .xls format)
Consecințele sunt dezastruoase: reducerea masivă a consumului de energie electrică, care paralizează activitatea economică, distrugerea capacității de producție, fuga investițiilor private și deteriorarea finanțelor publice. Datoria garantată de stat pentru Eskom a explodat, contribuind la o creștere a raportului dintre datoria publică și PIB de la 28 % în 2007-2008 la 76 % în 2024-2025.
O piață a muncii profund dezechilibrată
Al doilea obstacol major este piața muncii. Cu o rată a șomajului de 33,2% în al doilea trimestru al anului 2025, Africa de Sud are una dintre cele mai ridicate niveluri a ratei șomajului din lume. Această situație este rezultatul unei combinații toxice de factori: dezindustrializarea continuă din 2008, nepotrivirea dintre oferta și cererea de competențe (42% din populația activă nu are calificări de învățământ secundar) și, mai presus de toate, moștenirea teritorială a apartheidului, care ține o mare parte a populației departe de centrele economice.
În ciuda sfârșitului apartheidului în urmă cu mai bine de 30 de ani, segregarea spațială persistă. Orașele și zonele defavorizate rămân departe de centrele de ocupare a forței de muncă, cu costuri de transport prohibitive și infrastructură inadecvată. Această fragmentare teritorială creează o excluziune structurală, care menține participarea forței de muncă la un nivel anormal de scăzut și limitează eficacitatea oricărei politici de stimulare a ocupării forței de muncă.
(source data for the graph in .xls format)
Perspectivele de îmbunătățire rămân incerte
Cu toate acestea, în fața acestor provocări, există și unele semne pozitive. Apariția unui guvern de coaliție în 2024 marchează un punct de cotitură politic fără precedent și ar putea introduce un pluralism și o supraveghere mai mari. Au fost lansate reforme majore pentru restructurarea Eskom, creșterea participării sectorului privat în domeniul energiei și relaxarea constrângerilor de reglementare asupra întreprinderilor.
Dar drumul de parcurs va fi lung. Chiar și cu reforme ambițioase, va fi nevoie de câțiva ani pentru ca Africa de Sud să-și recâștige potențialul de economie emergentă dinamică și promițătoare, așa cum se preconiza în anii 2000. Pentru a realiza acest lucru, țara dispune încă de active considerabile: cea mai dezvoltată bază industrială din Africa, un sector financiar sofisticat, o bancă centrală credibilă și integrarea deplină în circuitele comerciale și financiare globale. Dacă constrângerile structurale vor fi eliminate, Africa de Sud ar putea profita de creșterea regională africană și își va recâștiga locul de putere continentală
> Aflați mai multe descărcând studiul complet (.pdf) <
