Piata obligatiunilor se transforma intr-o „roata de rezerva” in mai multe tari din Asia, Europa Centrala si America Latina

• 2017: cea de-a 20-a aniversare a crizei din Asia arata necesitatea diversificarii surselor de finantare in tarile emergente si nu doar dependenta de banci
• Pietele de obligatiuni par sa serveasca din ce in ce in mai mult ca o „roata de rezerva”, insa efectul este diferentiat, in functie de faptul daca firmele utilizeaza piata interna sau internationala.

Crestere puternica a finantarilor sub forma de obligatiuni pentru companiile din tarile emergente

De la inceputul anilor 2000, datoria corporativa in tarile emergente a fost in crestere constanta, cu o accelerare semnificativa de la criza din 2008: valoarea a crescut de patru ori intre 2008 si 2017, corespunzand unei cresteri de aproape 25 de puncte procentuale in PIB. Asia emergenta este regiunea cea mai vizata de datoria corporativa (133% din PIB in 2016), in mare parte cauzata de China.

Creditul bancar, in special creditul acordat de bancile interne, ramane sursa de finantare preferata de companii. Totusi, evolutia pietei de obligatiuni in tarile emergente creste intr-un ritm mai rapid. Procentul obligatiunilor in datoria corporativa a crescut de la 14% in 2008 la 20% in 2016. Benefica la nivel global pentru companii si persoane fizice deopotriva, aceasta diversificare a sursei de finantare ii reduce costul, crescand capacitatea imprumuturilor in cazul companiilor mici si, nu in ultimul rand, incurajand investitiile.

Cu toate acestea, pietele de obligatiuni nu ofera niciun spatiu de respiro companiilor in perioade cu perturbari extrem de violente

In perioadele de contractie a creditului bancar, asa cum a fost cazul in tarile emergente in timpul crizei dintre anii 2008-2009, apoi in 2015 si 2016, finantarea sub forma de obligatiuni poate oferi companiilor un anumit spatiu de respiro. Economistii Coface au identificat 3 grupuri de tari emergente, pe baza unei analize a cresterii pietei de obligatiuni in perioadele de contractie a creditului bancar in sectorul non-financiar din 18 tari.

• Primul grup: piata interna a obligatiunilor si-a indeplinit rolul de „roata de rezerva” pentru companii din Thailanda, Indonezia, Polonia, Republica Ceha, Ungaria si Argentina. Cresterea pietei obligatiunilor nu a fost negativa atunci cand creditul bancar a cazut; cresterea emisiunii de obligatiuni a fost mai rapida, iar procentul datoriei restante pe piata interna este majoritar (peste 60% pentru Republica Ceha si 86% pentru Thailanda).
• Al doilea grup: cele mai scazute niveluri de finantare bancara au fost compensate de emisiunea de obligatiuni pe pietele internationale dinamice in Chile, Columbia, Mexic si Turcia. Spre deosebire de primul grup, aceasta este deasupra tuturor obligatiunilor emise pe pietele internationale care au fost utilizate ca „roata de rezerva”, cu toate riscurile existente (risc crescut legat de cursul de schimb in cazul emisiunilor de obligatiuni in valuta straina).
• Al treilea grup: nu exista alternativa la creditul bancar in Africa de Sud, Brazilia, Malaezia si Rusia. Intrucat valoarea in scadere a materiilor prime a fost tradusa in aceste tari emergente principale printr-o contractie a activitatii economice, imprumutul sub forma de obligatiuni din partea companiilor a mentinut o dinamica prociclica, iar cererea de obligatiuni din partea investitorilor a scazut. Piata obligatiunilor nu este de niciun sprijin atunci cand socul economic este deosebit de violent, in ciuda existentei unor piete lichide relativ mari.

Nu in ultimul rand, in China si India nu s-a inregistrat recent nicio contractie a creditului si, in consecinta, nu a fost posibila analiza acestui efect de "roata de rezerva".